ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2293/2004
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2293/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC C.M. SA Oradea
a chemat în judecată pârâta SC N.T. SRL Oradea, pentru obligarea la plata sumei
de 51.269.939 lei, rest neachitat din prețul grâului de panificație, livrat în
temeiul contractului nr. 1298/1997, la plata sumei de 18.075.109 lei,
penalități pentru întârzierea plății, cu cheltuieli de judecată.
Pârâta cumpărătoare a
formulat cerere reconvențională, susținând că, potrivit contractului, trebuia
să i se livreze 130 tone grâu a cărui preț în sumă de 62 milioane lei s-a
achitat în avans și, întrucât s-a livrat numai parte din cantitatea
contractată, 87,25 tone, solicită obligarea vânzătoarei la restituirea prețului
deținut pe nedrept, în sumă de 21.167.000 lei, prin reactualizarea
pretențiilor.
Tribunalul Bihor, prin
sentința nr. 179 din 29 aprilie 1999, a admis acțiunea așa cum a fost formulată
și a respins, ca nefondată, cererea reconvențională.
Apelul pârâtei, împotriva
acestei hotărâri, a fost admis de Curtea de Apel Oradea, prin decizia nr. 358
din 15 octombrie 1999, sentința instanței de fond fiind schimbată în parte, în
sensul respingerii capătului de cerere din acțiunea principală, de obligare a
pârâtei la plata de penalități, în sumă de 18.075.109 lei, reținându-se lipsa
clauzei penale în convenția părților.
Recursul pârâtei, împotriva
deciziei menționate, a fost admis de Curtea Supremă de Justiție, secția comercială,
prin decizia nr. 1205 din 26 februarie 2001, dispunându-se casarea acesteia,
prin trimiterea cauzei aceleiași instanțe, pentru reanalizarea raporturilor
contractuale.
În rejudecare, Curtea de
Apel Oradea, secția comercială, prin decizia nr. 24 din 28 martie 2002, a admis
apelul pârâtei SC N.T. SRL Oradea și a schimbat în tot sentința instanței de
fond, în sensul respingerii acțiunii reclamantei vânzătoare și admiterii
cererii reconvenționale a pârâtei, cu obligarea reclamantei la restituirea
sumei de 21.167.000 lei, preț deținut fără temei, cu 4.644.637 lei, cheltuieli
de judecată.
Împotriva acestei decizii,
reclamanta SC C.M. SA Oradea a declarat recurs, susținând că, prin art. 2 din contractul
nr. 1298/1997, s-a prevăzut că prețul grâului se poate modifica, în
conformitate cu prevederile legale.
Întrucât au fost emise
hotărâri de guvern (H.G. nr. 555/1997) care majorează prețul grâului, întemeiat,
s-au facturat prețurile majorate, iar prețul avansat de pârâtă nu mai acoperea
cantitatea contractată, astfel că, greșit, s-a respins acțiunea și s-a admis
cererea reconvențională.
Recursul este nefondat.
Soluționarea acțiunii
principale, cât și a cererii reconvenționale, este legată de stabilirea
prețului produsului contractat de părți, grâu de panificație.
În acest sens, se reține că,
în art. 2 din contract, părțile au prevăzut că prețul este de 486 lei/kg. (350
lei + 118 lei adaos comercial), precizând că „prețul și adaosul comercial se
pot modifica în conformitate cu prevederile legale”.
Contractul fiind stabilit
prin voința ambelor părți, vânzător și cumpărător, clauza din contract,
referitoare la posibilitatea modificării prețului, nu poate fi interpretată
decât că obligă la consimțământul ambelor părți.
Faptul că, prin hotărâri de
guvern, s-a prevăzut o modificare, în sensul majorării prețului, nu duce la o
modificare de drept a contractului dintre părți, cumpărătoarea având dreptul să
hotărască dacă este de acord sau nu cu prețul majorat.
Ca urmare, modificarea de
reclamantă, în mod unilateral, a contractului, prin facturarea prețului
majorat, fără acordul cumpărătoarei pârâte, este lipsită de efecte juridice,
pârâta având obligația plății produselor în raport cu prețul prevăzut în contract,
astfel că, întemeiat, instanța de apel, în rejudecarea cauzei, a respins
cererea reclamantei pentru plata diferenței de preț și a admis cererea reconvențională,
întrucât, livrarea fiind parțială, prețul achitat de cumpărătoare, în raport cu
cantitatea contractată, trebuie restituit de vânzătoare.
Față de cele de mai sus,
hotărârea atacată fiind temeinică și legală, recursul reclamantei urmează să
fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de reclamanta SC C.M. SA Oradea, împotriva deciziei nr. 24/C din 28
martie 2002 a Curții de Apel Oradea, secția comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință
publică, astăzi, 29 iunie 2004.