ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8061/2011

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs

pârâtul S.C. C.R.M.T. S.A. solicitând modificarea ei în sensul respingerii

apelului reclamantului și menținerii hotărârii instanței de fond.

Criticile aduse

hotărârii instanței de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte:

Recurentul susține că

hotărârea instanței de apel este dată cu aplicarea greșită a legii fiind

incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În acest sens se

susține că s-a făcut o greșită interpretare a raporturilor juridice față de

obiectul dedus judecății și respectiv de pretențiile reclamantului, în

condițiile în care raporturile de muncă au încetat prin pensionarea

reclamantului la 1 decembrie 2004.

Ca atare, susține

recurentul, nu sunt incidente dispozițiile art. 3 din Legea nr. 168/1999, mai

mult, se susține inexistența unei legături între starea de boală a

reclamantului și presupusa stare conflictuală de la locul de muncă.

Recurentul a

solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Examinând hotărârea

atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art. 304

pct. 9 C. proc. civ. Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul dedus

judecății vizează obligarea pârâtului la plata diferenței dintre salariul avut

ca angajat al pârâtei și pensia de invaliditate stabilită reclamantului pentru

perioada 1 decembrie 2004 – 1 iulie 2006.

În susținerea

acțiunii reclamantul a arătat că starea de invaliditate psihică (ce a dus la

pensionarea sa) în care se află și în prezent se datorează exclusiv pârâtei pe

care o acuză de discriminare directă, umilire, desconsiderare, blocarea șanselor

de promovare, izolare de colectiv și presiuni psihice.

Față de obiectul

dedus judecății și de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. muncii se impun a fi

reținute următoarele:

Conform prevederilor

art. 231 C. muncii (fostul art. 248 alin. (1) C. muncii), conflictul de muncă

reprezintă orice dezacord intervenit între partenerii sociali, în raporturile

de muncă.

Potrivit prevederilor

art. 3 din Legea nr. 168/1999 reprezintă conflict de muncă orice conflict

dintre salariați și unitățile la care sunt încadrați, cu privire la interesele

cu caracter profesional, social, sau economic ori la drepturile rezultate din

desfășurarea raporturilor de muncă.

Cu privire la

partenerii aflați în raporturi juridice de muncă, între care pot interveni

conflicte de muncă se impune a fi menționat faptul că termenul de unitate este

folosit și trebuie înțeles în sens larg, de angajatori (persoană juridică sau

persoană fizică) iar cel de salariat desemnează persoana fizică ce desfășoară

activitatea în cadrul unei unități în temeiul unui contract individual de

muncă.

Obiectul conflictului

de muncă vizează numai realizarea unor drepturi pretins încălcate sau conexe

acestora.

Or, așa cum rezultă

din cuprinsul cererii de chemare în judecată, obiectul dedus judecății nu se

încadrează în sfera conflictului de muncă și nici în sfera conflictului de

drepturi reglementat de dispozițiile art. 67 lit. a) și art. 68 lit. a) și b)

din Legea nr. 168/1999.

Pretențiile

reclamantului se circumscriu răspunderii civile delictuale în condițiile în

care susține existența unor presiuni și a unei discriminări directe din partea

pârâtei ce a avut repercusiuni asupra sănătății sale deteriorând starea de

invaliditate psihică ce a dus la pensionarea sa la 1 decembrie 2004.

Or, starea de fapt

invocată de reclamant în susținerea acțiunii, se circumscrie condițiilor de

exercitare a acțiunii în răspundere civilă delictuală reglementată de

dispozițiile art. 998 – 999 C. civ., determinând astfel natura civilă a

litigiului, și nu de dreptul muncii.

Din această

perspectivă sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv

pentru care recursul urmează a fi admis, a se casa hotărârea instanței de apel

cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță pentru judecarea

apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâtul S.C. C.R.M.T. S.A. împotriva Deciziei nr. 474A din 20

septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru

cauze cu minori și de familie.

Casează decizia

recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași Curte de Apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 noiembrie 2011.