ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 799/2005

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul

Ialomița sub nr. 1518 din 4 iulie 2001 I.E. și P.F. au acționat în judecată SC R.P.

SRL Fierbinți solicitând obligarea pârâtei la restituirea în natură a

imobilului, fosta presă de ulei, cu terenul aferent în suprafață de 7788 mp situat

în comuna Fierbinți Ialomița.

În motivarea cererii petentele arată că

printr-o notificare adresată societății pârâte, în conformitate cu art. 21 din

Legea nr. 10/2001 au solicitat restituirea în natură a clădirii presa de ulei

și a terenului aferent, la care societatea pârâtă nu le-a răspuns în termenul

legal de 60 zile.

SC R.P. SRL Fierbinți a solicitat

introducerea în cauză în calitate de chemată în garanție a SC U.I. SA Urziceni

și A.P.A.P.S. București, pentru ca în cazul admiterii cererii petentelor,

societatea R.P. SRL fierbinți să fie despăgubită pentru pierderea imobilelor

achiziționate în mod legal și pentru îmbunătățirile aduse de la data dobândirii

la zi.

Prin sentința nr. 904/F din 18 decembrie

2001 Tribunalul Ialomița a respins cererea de restituire în natură a imobilului

clădire, fosta presă de ulei și terenul aferent în suprafață de 7788 mp situat

în comuna Fierbinți, formulată de petentele I.E. și P.F. în contradictoriu cu

SC R.P. SRL Fierbinți și Consiliul Local Fierbinți introdus în cauză la data de

20 noiembrie 2001 la cererea petentelor.

Prin aceeași sentință a fost respinsă și

cererea de chemare în garanție formulată de SC R.P. SRL Fierbinți împotriva SC U.I.

SA Urziceni și A.P.A.P.S. București.

S-a reținut în considerentele

sentinței că petentele sunt moștenitoarele defunctului P.G. proprietarul

imobilului, în calitate de soție și respectiv fiică. Prin decizia nr. 1307 a

Consiliului de Miniștri privind întreprinderile naționalizate prin Legea nr. 119/1948,

presa de ulei ce a aparținut numitului P.D. a trecut în patrimoniul comunei

Fierbinți.

Prin procesul verbal de licitație din 16

decembrie 1993 urmare a executării silite a SC U.I. SA Urziceni, la cererea

creditoarei Banca Comercială SA, sucursala Ialomița, clădirea fostei prese a

fost achiziționată de SC R.P. SRL Fierbinți.

Petiționarele au solicitat atât prin

notificarea adresată societății pârâte cât și prin cererea adresată instanței,

restituirea în natură a imobilului presă de ulei și terenul aferent și nu au

formulat un capăt de acțiune prin care să solicite anularea actelor de

înstrăinare a imobilului de la SC U.I. SA Urziceni la SC R.P. SRL Fierbinți în

condițiile art. 46 din Legea nr. 10/2001.

Conform art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al imobilelor preluate cu titlu valabil, cum este Legea

nr. 119/1948, evidențiate în patrimoniul unei societății comerciale privatizate,

persoana îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent,

constând în bunuri sau servicii, acțiuni la societățile comerciale,

tranzacționate pe piața de capital sau titluri de valoare nominală folosite

exclusiv în procesul de privatizare, corespunzător valorii imobiliare

solicitate.

Față de aceste prevederi, cererea

petentelor de restituire în natură a clădirii foștei prese de ulei este

nefondată. In ceea ce privește terenul în suprafață de 7788 mp instanța a

concluzionat că acesta nu se află în patrimoniul societății notificate SC R.P. SRL

Fierbinți.

Prin decizia civilă nr. 238A din 17 mai

2002 Curtea de Apel București a respins ca nefondat apelul declarat de I.E. și P.F.,

reținând ca și instanța de fond că imobilul trecând cu titlu în proprietatea

statului și fiind înstrăinat prin licitație la 16 decembrie 1993, nu mai poate

fi retrocedat reclamantelor în natură, acestea fiind îndreptățite la măsuri

reparatorii prin echivalent.

Împotriva deciziei au declarat recurs I.E.

și P.F. arătând că instanța a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 2 lit.

a) din Legea nr. 10/2001, care statuează că imobilele preluate abuziv, deci și

cele preluate prin Legea nr. 119/1948 indiferent în posesia cui se află se vor

restitui în natură în starea în care se află la data cererii și libere de

sarcini. In conformitate cu art. 20 din Legea nr. 10/2001 restituirea în natură

trebuie să se facă prin decizie sau dispoziție motivată a organelor de

conducere aparținând unității deținătoare.

Cât privește nulitatea procesului verbal

de licitație, aceasta a fost semnalată și de prefectura Ialomița prin adresa

nr. 4824 din 6 ianuarie 1995, care a constatat că BCR, sucursala Ialomița, și

SC U.I. SA Urziceni nu erau proprietarii imobilului ci aveau doar un drept de

folosință. Nulitatea absolută fiind o sancționare de desființare a actului, ea

poate fi cerută nu numai pe cale principială dar și pe calea de excepție.

În ceea ce privește terenul aflat în

folosința Consiliului Local Fierbinți, acesta se impune a fi restituit.

Recursul este nefondat.

In cauză imobilul a fost preluat cu

titlu, respectiv în temeiul Legii nr. 119/1948 așa cum rezultă din decizia

Consiliului de Miniștri nr. 1307/1949, fapt necontestat de recurente.

Caracterul abuziv al normei de trecere în

proprietatea statului a imobilului, în speța Legea nr. 119/1948 nu echivalează

cu preluarea abuzivă fără titlu a acestuia, care presupune preluarea cu

nerespectarea exigențelor legale abuzive ce au stat la temelia trecerii în

proprietatea statului sau preluarea imobilului fără temei legal.

În

atari condițiuni, referirea recurentelor la dispozițiile art. 2 lit. a) din

Legea nr. 10/2001 nu constituie un suport legal suficient pentru a se putea

reține că statul a preluat imobilul în litigiu fără titlu, în absența unor

probe privind nerespectarea cerințelor Legii nr. 119/1948 la momentul

preluării, ori deținerea de către stat a imobilului fără temei legal. De altfel

recurentele nici nu au făcut o atare susținere ele raportându-se doar la

caracterul abuziv al Legii nr. 119/1948 prin care statul a preluat imobilul,

presa de ulei.

Principiul restituirii în natură a

imobilelor preluate abuziv prevăzut de art. 9 din Legea nr. 10/2001 la care se

raportează recurentele în motivarea recursului, cunoaște limitări în situația

imobilelor evidențiate în patrimoniul societăților comerciale privatizate sau a

imobilelor înstrăinate. În privința acestor categorii de imobile art. 27 din

Legea nr. 10/2001 instituie măsuri reparatorii prin echivalent, constând în

bunuri ori servicii, acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața

de capital sau titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de

privatizare, corespunzătoare valorii imobilelor solicitate.

În speță, SC R.P. SRL deși are în

patrimoniul său imobilul, ea nu poate fi considerată unitate deținătoare în

sensul Legii nr. 10/2001, deoarece societatea deși are capital privat, ea a

fost înființată în temeiul Legii nr. 31/1991 și nu în baza Legii nr. 15/1990

sau alte acte normative speciale. Societatea a dobândit imobilul prin

adjudecare la licitație publică, în cadrul executării silite pornite de B.C., filiala

Ialomița, în calitate de creditor urmăritor împotriva debitoarei SC U.I. SA care

deținea în proprietate imobilul și nu în cadrul procesului de privatizare sub

forma vânzării de active.

Așa fiind, imobilul nemai aflându-se în

patrimoniul unității deținătoare, în sensul legii, restituirea în natură a

acesteia nu mai este posibilă, recurentele–reclamante putând beneficia doar de

măsuri reparatorii prin echivalent.

Față de modalitatea de dobândire a

imobilului de SC R.P. SRL, acesteia nu-i incumbă obligația de restituire în

natură a imobilului sau de acordare a altor măsuri reparatorii prin echivalent,

nefiind unitate deținătoare în sensul Legii nr. 10/2001. Ca urmare, în mod

eronat petiționarele au notificat-o.

Acreditarea ideii de restituire a

imobilului în natură de la acele persoane fizice sau juridice prin trimiterile

pe care recurentele le fac la dispozițiile art. 2, art. 9 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 10/2001 este neavenită, deoarece recurentele scot articolele de

referință din contextul legal.

Recurentele nu au probat reaua credință a

societății intimate în achiziționarea imobilului pentru a se putea prevala de

dispozițiunile art. 46 din Legea nr. 10/2001.

Mai mult, cadrul procedurii vânzării

silite a imobilului prin publicitatea sa și verificarea titlului debitorului

urmărit asupra bunului vândut, este de natura să consolideze prezumția de bună

credință a societății R.P. SRL Fierbinți.

În ceea ce privește terenul în suprafață

de 7788 mp acesta nu se află în patrimoniul societății pârâte notificate SC R.P.

SRL Fierbinți, deoarece nu a format obiectul adjudecării, astfel că în mod

corect instanța a respins capătul de cerere privind restituirea acestuia.

Pentru considerentele expuse criticile

formulate de I.E. și P.F. în recursul de față sunt neîntemeiate, motiv pentru

care recursul va fi respins potrivit art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul formulat de I.E. și P.F. împotriva deciziei nr. 238 A din 17 mai 2002

a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie

2005.