ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1652/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 174

din 26 noiembrie 2004, Tribunalul Neamț l-a condamnat pe inculpatul B.I.S., în

baza art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea

art. 37 lit. b) C. pen. și art. 73 lit. b) C. pen., la 4 ani închisoare și 2

ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu

aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

A fost menținută arestarea

preventivă a inculpatului și dedusă prevenția de la 22 iulie 2004 la zi.

Inculpatul a fost obligat la

5.122.313 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare către C.A.S. Neamț, la

10.000.000 lei despăgubiri materiale către partea civilă I.I.C. și 800.000

cheltuielilor judiciare către stat, în care a fost inclus și onorariul pentru

apărătorul din oficiu, avansat din fondul Ministerului Justiției.

Instanța a reținut, în fapt,

că în noaptea de 29 iunie 2004, inculpatul B.I.S., aflat în municipiul Roman,

într-o suburbie denumită G., cu populație majoritară de rromi, în care locuia

fără forme legale, a acceptat propunerea prietenului său A.D. de a merge într-o

locație pentru a juca barbut. Inculpatul avea asupra sa suma de 850 Euro, cu

care intenționa să plece în Portugalia.

În timp ce se deplasau pe

drum, în apropierea unei unități militare cei doi s-au întâlnit cu partea

vătămată I.I., aflată în stare de ebrietate, care era însoțită de martorul

M.B.V.

Fără nici un motiv partea

vătămată și însoțitorul ei au început să arunce cu pietre spre inculpat și să-l

înjure.

Enervat de aceste

manifestări, inculpatul a ajuns-o pe partea vătămată și cu un cuțit i-a aplicat

două lovituri, una în zona umărului, iar cealaltă în abdomen.

Conform raportului de

expertiză medico-legală partea vătămată a fost internată, la 30 iunie 2004, în

secția chirurgie a Spitalului Roman, prezentând plagă penetrantă

toraco-abdominală, cu interesare gastrică, operată, plăgi scrotale, toracică, a

brațului și coapsei, necesitând 35-40 zile îngrijiri medicale și care, prin

gravitatea lor, i-au pus în primejdie viața.

Împotriva acestei hotărâri

inculpatul a declarat apel, solicitând reducerea pedepsei, în considerarea

stării de tulburare în care s-a aflat urmare provocării, din partea părții

vătămate, produsă prin violență.

Prin decizia penală nr. 14

din 11 ianuarie 2005, Curtea de Apel Bacău a respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpat, constatând că pedeapsa, astfel cum a fost

individualizată, este legală și temeinică.

Decizia penală

sus-menționată a fost atacată cu recurs de către inculpat care oral, a reiterat

motivul susținut în apel, respectiv o mai mare eficiență circumstanței atenuante

legale generale a provocării prin reducerea pedepsei în limitele arătate de

art. 76 C. pen.

Verificând hotărârea

criticată în baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul

inculpatului este susținut pe cazul de casare, prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., însă este nefondat.

Situația de fapt, așa cum a

fost reținută, rezultă fără echivoc din materialul probator, respectiv procesul

verbal de cercetare a locului faptei și planșe foto, procesul verbal de

consemnare a procedurii judiciare a recunoașterii inculpatului, de către partea

vătămată din grup și planșe foto, raportul de expertiză medico-legală,

declarațiile martorilor M.B.V. și C.C., coroborate cu declarațiile

inculpatului, prin care a recunoscut săvârșirea infracțiunii.

Încadrarea juridică este

legală.

La individualizarea pedepsei

s-a ținut seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv, pe de o

parte de gradul ridicat de pericol social al infracțiunii și limitele speciale

ale pedepsei iar, pe de altă parte, de împrejurările săvârșirii faptei, fiind

justificat reținută circumstanța atenuantă, prevăzută de art. 73 lit. b) C.

pen., precum și de, persoana făptuitorului, condamnat repetat pentru furt,

ultima dată prin sentința penală nr. 248 din 24 martie 2000 a Judecătoriei

Roman la 3 ani închisoare, fiind liberat din penitenciar condiționat la data de

3 iulie 2002, astfel încât este recidivist.

În raport de aceste date,

pedeapsa, așa cum a fost aplicată, este necesară realizării funcțiilor de

constrângere și reeducare ale sancțiunii penale și scopului prevenirii

săvârșirii de noi infracțiuni, astfel încât nu se justifică reducerea acesteia.

Cum în cauză nu se constată

nici existența vreunuia dintre celelalte cazuri de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., care se iau în considerare din oficiu, recursul

inculpatului urmează să fie respins ca nefondat.

Din pedeapsa aplicată se va

deduce durata reținerii și a arestării preventive ale inculpatului de la 22

iulie 2004 la 9 martie 2005.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul

B.I.S.

împotriva

deciziei penale nr. 14 din 11 ianuarie 2005 a Curții de Apel Bacău, secția

penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 22 iulie 2004 la 9

martie 2005.

Obligă recurentul inculpat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 9 martie 2005.