ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1652/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 174 din 26 noiembrie 2004, Tribunalul Neamț l-a condamnat pe inculpatul B.I.S., în baza art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 73 lit. b) C. pen., la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. A fost menținută arestarea preventivă a inculpatului și dedusă prevenția de la 22 iulie 2004 la zi. Inculpatul a fost obligat la 5.122.313 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare către C.A.S. Neamț, la 10.000.000 lei despăgubiri materiale către partea civilă I.I.C.

și 800.000 cheltuielilor judiciare către stat, în care a fost inclus și onorariul pentru apărătorul din oficiu, avansat din fondul Ministerului Justiției. Instanța a reținut, în fapt, că în noaptea de 29 iunie 2004, inculpatul B.I.S., aflat în municipiul Roman, într-o suburbie denumită G., cu populație majoritară de rromi, în care locuia fără forme legale, a acceptat propunerea prietenului său A.D. de a merge într-o locație pentru a juca barbut. Inculpatul avea asupra sa suma de 850 Euro, cu care intenționa să plece în Portugalia. În timp ce se deplasau pe drum, în apropierea unei unități militare cei doi s-au întâlnit cu partea vătămată I.I., aflată în stare de ebrietate, care era însoțită de martorul M.B.V.

Fără nici un motiv partea vătămată și însoțitorul ei au început să arunce cu pietre spre inculpat și să-l înjure. Enervat de aceste manifestări, inculpatul a ajuns-o pe partea vătămată și cu un cuțit i-a aplicat două lovituri, una în zona umărului, iar cealaltă în abdomen. Conform raportului de expertiză medico-legală partea vătămată a fost internată, la 30 iunie 2004, în secția chirurgie a Spitalului Roman, prezentând plagă penetrantă toraco-abdominală, cu interesare gastrică, operată, plăgi scrotale, toracică, a brațului și coapsei, necesitând 35-40 zile îngrijiri medicale și care, prin gravitatea lor, i-au pus în primejdie viața. Împotriva acestei hotărâri inculpatul a declarat apel, solicitând reducerea pedepsei, în considerarea stării de tulburare în care s-a aflat urmare provocării, din partea părții vătămate, produsă prin violență.

Prin decizia penală nr. 14 din 11 ianuarie 2005, Curtea de Apel Bacău a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, constatând că pedeapsa, astfel cum a fost individualizată, este legală și temeinică. Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu recurs de către inculpat care oral, a reiterat motivul susținut în apel, respectiv o mai mare eficiență circumstanței atenuante legale generale a provocării prin reducerea pedepsei în limitele arătate de art. 76 C. pen. Verificând hotărârea criticată în baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul inculpatului este susținut pe cazul de casare, prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., însă este nefondat.

Situația de fapt, așa cum a fost reținută, rezultă fără echivoc din materialul probator, respectiv procesul verbal de cercetare a locului faptei și planșe foto, procesul verbal de consemnare a procedurii judiciare a recunoașterii inculpatului, de către partea vătămată din grup și planșe foto, raportul de expertiză medico-legală, declarațiile martorilor M.B.V. și C.C., coroborate cu declarațiile inculpatului, prin care a recunoscut săvârșirea infracțiunii. Încadrarea juridică este legală.

La individualizarea pedepsei s-a ținut seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv, pe de o parte de gradul ridicat de pericol social al infracțiunii și limitele speciale ale pedepsei iar, pe de altă parte, de împrejurările săvârșirii faptei, fiind justificat reținută circumstanța atenuantă, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., precum și de, persoana făptuitorului, condamnat repetat pentru furt, ultima dată prin sentința penală nr. 248 din 24 martie 2000 a Judecătoriei Roman la 3 ani închisoare, fiind liberat din penitenciar condiționat la data de 3 iulie 2002, astfel încât este recidivist. În raport de aceste date, pedeapsa, așa cum a fost aplicată, este necesară realizării funcțiilor de constrângere și reeducare ale sancțiunii penale și scopului prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, astfel încât nu se justifică reducerea acesteia.

Cum în cauză nu se constată nici existența vreunuia dintre celelalte cazuri de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., care se iau în considerare din oficiu, recursul inculpatului urmează să fie respins ca nefondat. Din pedeapsa aplicată se va deduce durata reținerii și a arestării preventive ale inculpatului de la 22 iulie 2004 la 9 martie 2005.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.I.S. împotriva deciziei penale nr. 14 din 11 ianuarie 2005 a Curții de Apel Bacău, secția penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 22 iulie 2004 la 9 martie 2005. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 martie 2005.