ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6200/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 245 din 27

mai 2005, Tribunalul Vrancea l-a condamnat pe inculpatul

P.M.

, în baza art. 174 alin. (1) C.

pen., la 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen.

A fost revocată suspendarea

condiționată a executării pedepsei de 3 luni închisoare aplicată prin sentința

penală nr. 1173 din 12 decembrie 2003 a Judecătoriei Onești, dispunând

executarea acesteia alături de pedeapsa din prezenta cauză, inculpatul urmând

să execute în total 10 ani și 3 luni închisoare și 3 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 64 și

art. 71 C. pen.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului și deduse reținerea și arestarea preventivă cu data de 4 decembrie

2004 la 27 mai 2005.

Inculpatul a fost obligat la plata

sumei de 15.000.000 lei despăgubiri către partea civilă M.I. și la plata sumei

de 9.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Instanța a reținut, în fapt, că

inculpatul P.M., cioban la o stână de pe raza comunei Fitionești, jud. Vrancea,

în seara de 24 noiembrie 2004, însoțit de martorii F.V., D.I. și A.A.N., a mers

la un bar de pe raza localității, unde, după ce au consumat băuturi alcoolice,

au hotărât să meargă la locuința martorului F.V.

Pe drum, trecând pe lângă imobilul

victimei A.T., cu care a lucrat la stână, inculpatul a intrat în locuința

acesteia cu motivarea de a-i solicita suma de 500.000 lei pe care victima i-ar

fi sustras-o cu câteva zile în urmă.

Întrucât victima a refuzat să-i dea

suma pretinsă, inculpatul i-a aplicat acesteia mai multe lovituri cu pumnii în

zona feței și a abdomenului, iar după ce a căzut la pământ a lovit-o și cu

picioarele. În timp ce se afla căzută, victima a fost comprimată de către

inculpat cu genunchiul în zona toracelui, după care acesta a plecat.

La data de 29 noiembrie 2004,

victima a fost găsită decedată în locuința sa.

Din raportul de autopsie rezultă că

victima a prezentat multiple plăgi, echimoze, excoriații, infiltrații sanghine

și hematoame epicraniene, fractură sternală cu înfundare, fracturi costale

multiple, moartea fiind violentă, datorându-se șocului traumatic consecutiv

traumatismelor cranio-cerebral și toracic și fracturilor menționate.

Expertiza psihiatrică relevă că

inculpatul prezintă diagnosticul „intelect liminar, având discernământul păstrat”.

Inculpatul și-a recunoscut

vinovăția.

Împotriva acestei hotărâri

inculpatul a declarat apel, solicitând, în principal, să se constate

nelegalitatea încadrării juridice, apreciind că fapta realizează conținutul

infracțiunii prevăzută de art. 183 C. pen., întrucât nu a urmărit sau acceptat

moartea victimei, intenționând doar să-i aplice o corecție iar, în subsidiar,

reținerea circumstanței atenuante a stării de provocare, prevăzută de art. 73 lit.

b) C. pen., în care s-a aflat datorită faptei anterioare a victimei, de

sustragere a unei sume de bani.

Prin decizia penală nr. 326 din 11

august 2005, Curtea de Apel Galați a respins, ca nefondat, apelul inculpatului,

constatând că instanța a reținut corect încadrarea juridică a faptei și

împrejurările săvârșirii acesteia, pentru care nu s-au identificat atitudini și

comportamente ale victimei care să aibă caracter provocator.

Decizia penală sus-menționată a fost

atacată cu recurs de către inculpat, reiterând motivele din calea precedentă de

atac, respectiv greșita încadrare juridică și omisiunea reținerii împrejurării

atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen.

Verificând hotărârea criticată pe

baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul, motivat și susținut

în limitele cazului de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14

și 17 C. proc. pen., este nefondat.

Inculpatul a recunoscut constant, la

urmărirea penală și în fața instanței săvârșirea faptei, constând în lovirea

repetată a victimei cu pumnii și picioarele, motivat de răspunsul acesteia că

nu are să-i restituie suma de 500.000 lei, pe care ar fi sustras-o de la

inculpat în urmă cu o săptămână.

Inculpatul a mai precizat că nu și-a

dat seama că loviturile aplicate victimei îi pot cauza decesul.

Declarațiile inculpatului se

coroborează cu cele ale martorilor A.A. și F.V.D., care l-au văzut aplicând

lovituri victimei, cu raportul de autopsie, procesul-verbal de constatare la

fața locului și planșele foto.

Încadrarea juridică este legală.

Față de varietatea, multitudinea și

intensitatea loviturilor, precum și de gravitatea leziunilor produse victimei

cu corpuri dure, care au declanșat șocul traumatic se impune concluzia că

inculpatul a acționat cel puțin cu vinovăție în forma intenției indirecte, prevăzând

rezultatul faptei și chiar dacă nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii

lui.

O asemenea prevedere a rezultatului,

în contextul actelor de violență concrete este o înșiruire a persoanelor care

păstrează capacitatea psihică de apreciere a conținutului și consecințelor

faptelor lor, ori, inculpatul din cauză, conform Raportului de expertiză medico-legală

psihiatrică, are discernământul păstrat.

Nu este întemeiată nici critica

privind omisiunea reținerii circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 73 lit.

b) C. pen., întrucât actul provocator pretins săvârșit de victimă și constând

în furtul unei sumei de bani de la inculpat, a avut loc în urmă cu mai multe

zile, astfel încât nu se mai poate vorbi de existența unei puternice tulburări

sau emoții datorate acestui fapt ci, mai degrabă, de o răzbunare a

inculpatului.

Neconstatând, din examinarea

hotărârilor, nici existența vreunuia dintre celelalte cazuri de casare care,

potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare

din oficiu, recursul inculpatului P.M. urmează să fie respins ca nefondat.

Din pedeapsa aplicată se va deduce

timpul reținerii și cel al arestării preventive a inculpatului, de la 4

decembrie 2004 la 2 noiembrie 2005.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul P.M. împotriva deciziei penale nr. 326/ A din 11 august

2005 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 4 decembrie 2004 la

2 noiembrie 2005.

Obligă recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 lei, din care onorariul

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 2

noiembrie  2005.