ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8633/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1566 din 9

octombrie 2003, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a

admis cererea de intervenție formulată de Ministerul Lucrărilor Publice,

Transporturilor și Locuinței, în interesul pârâtului Guvernul României și a

respins ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta F.S.N. România, având ca

obiect, anularea H.G. nr. 276/2002.

S-a reținut că organizațiile

desemnate de Guvern, să reprezinte la nivel național, interesele navigatorilor

români, au legitimitatea de a face parte din organizația navigatorilor, în

cadrul Comitetului Maritim Național Tripatrit, așa încât susținerile

reclamantei nu sunt întemeiate.

În termen legal, împotriva acestei

sentințe a declarat recurs, reclamanta F.S.N. România, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie. În esență, recurenta a arătat că instanța

fondului nu a verificat aspectele evidente care țin de eludarea de către pârât,

cu ocazia emiterii H.G. nr. 276/2002, a prevederilor art. 2 - 5 din Convenția nr.

144/1996 a Organizației Internaționale a Muncii (ratificată de România, prin

Legea nr. 96/1992). S-a acceptat în acest mod, privarea recurentei, de

prerogativele dreptului obținut în temeiul Legii nr. 130/1996, republicată,

respectiv ale dreptului de reprezentare în cadrul Comitetului Maritim Național

Tripatrit.

Recursul este fondat și va fi admis

în temeiul art. 312 C. proc. civ.

Potrivit art. 261 alin. (1) pct. 5 C.

proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă „motivele de fapt și

de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au

motivat cererile părților”.

Considerentele sentinței atacate se

rezumă doar la concluzia, neargumentată, că susținerile reclamantei nu sunt

întemeiate, iar în aceste condiții, instanța de recurs se află în

imposibilitate de a-și exercita atribuțiile de control judiciar, conform

dispozițiilor art. 299 și urm. C. proc. civ.

Nemotivarea soluției pronunțate

este, practic, echivalentă cu o soluționare, fără a se intra în cercetarea fondului,

ipoteză prevăzută în art. 312 alin. (5) teza I C. proc. civ. Astfel, urmare a

casării sentinței, cauza va fi trimisă, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Cu ocazia rejudecării, în raport cu

prevederile Convenției nr. 144/1976 a Organizației Internaționale a Muncii,

ratificată prin Legea nr. 96/1992, vor fi examinate toate susținerile părților,

pentru a se stabili dacă Federația reclamantă este „organizație reprezentativă”,

în sensul art. 1 din Convenție, deci dacă are abilitatea legală de a nominaliza

reprezentantul său, în Comitetul Maritim Național Tripatrit, înființat prin hotărârea

de guvern contestată.

Pentru lămurirea gradului de

reprezentativitate al reclamantei, instanța se poate prevala și de dispozițiile

art. 129 alin. (5) C. proc. civ.

Numai în acest mod se va putea

aprecia, dacă prin H.G. nr. 276/2002, s-a adus vreo vătămare drepturilor sau

intereselor legitime ale reclamantei, conform art. 1 din Legea nr. 29/1990.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de F.S.N.

România împotriva sentinței civile nr. 1566 din 9 octombrie 2003, pronunțată de

Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite

cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 30 noiembrie 2004.