ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8633/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1566 din 9 octombrie 2003, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a admis cererea de intervenție formulată de Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței, în interesul pârâtului Guvernul României și a respins ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta F.S.N. România, având ca obiect, anularea H.G. nr. 276/2002. S-a reținut că organizațiile desemnate de Guvern, să reprezinte la nivel național, interesele navigatorilor români, au legitimitatea de a face parte din organizația navigatorilor, în cadrul Comitetului Maritim Național Tripatrit, așa încât susținerile reclamantei nu sunt întemeiate.

În termen legal, împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamanta F.S.N. România, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În esență, recurenta a arătat că instanța fondului nu a verificat aspectele evidente care țin de eludarea de către pârât, cu ocazia emiterii H.G. nr. 276/2002, a prevederilor art. 2 - 5 din Convenția nr. 144/1996 a Organizației Internaționale a Muncii (ratificată de România, prin Legea nr. 96/1992). S-a acceptat în acest mod, privarea recurentei, de prerogativele dreptului obținut în temeiul Legii nr. 130/1996, republicată, respectiv ale dreptului de reprezentare în cadrul Comitetului Maritim Național Tripatrit. Recursul este fondat și va fi admis în temeiul art. 312 C. proc.

civ. Potrivit art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă „motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au motivat cererile părților”. Considerentele sentinței atacate se rezumă doar la concluzia, neargumentată, că susținerile reclamantei nu sunt întemeiate, iar în aceste condiții, instanța de recurs se află în imposibilitate de a-și exercita atribuțiile de control judiciar, conform dispozițiilor art. 299 și urm. C. proc. civ. Nemotivarea soluției pronunțate este, practic, echivalentă cu o soluționare, fără a se intra în cercetarea fondului, ipoteză prevăzută în art. 312 alin. (5) teza I C. proc. civ. Astfel, urmare a casării sentinței, cauza va fi trimisă, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Cu ocazia rejudecării, în raport cu prevederile Convenției nr. 144/1976 a Organizației Internaționale a Muncii, ratificată prin Legea nr. 96/1992, vor fi examinate toate susținerile părților, pentru a se stabili dacă Federația reclamantă este „organizație reprezentativă”, în sensul art. 1 din Convenție, deci dacă are abilitatea legală de a nominaliza reprezentantul său, în Comitetul Maritim Național Tripatrit, înființat prin hotărârea de guvern contestată. Pentru lămurirea gradului de reprezentativitate al reclamantei, instanța se poate prevala și de dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ. Numai în acest mod se va putea aprecia, dacă prin H.G. nr. 276/2002, s-a adus vreo vătămare drepturilor sau intereselor legitime ale reclamantei, conform art. 1 din Legea nr. 29/1990.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de F.S.N. România împotriva sentinței civile nr. 1566 din 9 octombrie 2003, pronunțată de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 noiembrie 2004.