ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4676/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4676/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Încheierea dată la 21 martie 2012 în

Dosarul nr. 32.831/212/2010, Tribunalul Constanța a dispus sesizarea Curții de

Apel Constanța, secția de contencios administrativ, pentru soluționarea

excepției de nelegalitate a Regulamentului de exploatare portuară a porturilor

maritime românești, aprobat prin Ordinul nr. 956 din 23 iunie 2003 emis de

Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței nr. 956/2003 și a

dispozițiilor art. 3 lit. f) din Hotărârea Guvernului nr. 876/2007, excepție

invocată de reclamanta SC "C.S.S." SRL.

În motivarea

excepției invocate, reclamanta a susținut că Ordinul nr. 956/2003 este nelegal,

în condițiile în care nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României și se

eliberează numai contra cost, deși fiind un act administrativ cu caracter

normativ, se impunea să fie publicat în conformitate cu actele normative cu

forță juridică superioară, în temeiul și în executarea cărora a fost emis,

ținând cont de principiul ierarhiei și forței juridice a actelor normative.

Reclamanta a

învederat că au fost încălcate acte juridice de forță superioară, care prevăd

obligativitatea de a se asigura publicitatea, accesibilitatea și opozabilitatea

normei juridice a cărei cunoaștere și respectare se pretinde, precum și cele

referitoare la faptul că delictul trebuie să fie clar precizat, așa încât să se

poată angaja răspunderea contravențională. Între normele încălcate, reclamanta

a enumerat dispozițiile art. 1 alin. (3) și art. 21 din Constituția României,

art. 7 din Convenția Europeană a drepturilor omului și libertăților

fundamentale și art. 10 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică

legislativă.

Prin perceperea unei

taxe care condiționează accesul la conținutul Regulamentului se încalcă și

principiile constituționale referitoare la faptul că sistemul legal de impuneri

trebuie să asigure așezarea justă a sarcinilor fiscale.

Nelegalitatea

dispozițiilor art. 3 lit. f) din H.G. nr. 876/2006 a fost invocată cu motivarea

că a fost încălcat principiul legalității incriminării, deoarece regulamentul

nefiind public, nu pot fi definite acțiunile sau omisiunile care angajează

răspunderea contravențională.

Pârâtul Guvernul

României a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive cu privire la

excepția de nelegalitate a Regulamentului aprobat prin Ordinul nr. 956/2003

emis de Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței.

Ministerul

Transporturilor și Infrastructurii, intervenient în interesul pârâtului

Guvernul României, a invocat inadmisibilitatea excepției de nelegalitate a

Regulamentului de exploatare portuară a porturilor maritime românești, aprobat

prin Ordinul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței nr.

956/2003, motivând că excepția de nelegalitate poate fi invocată numai cu

privire la actele administrative adoptate sau emise după intrarea în vigoare a

Legii nr. 554/2004.

de fond

Curtea de Apel

Constanța, secția a II-a, de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat

Sentința civilă nr. 352/CA din 9 iulie 2012, prin care a respins excepțiile

privind inadmisibilitatea excepției de nelegalitate și lipsa calității

procesuale pasive a Guvernului României și a respins ca nefondată excepția de

nelegalitate invocată de reclamanta SC "C.S.S." SRL.

Inadmisibilitatea

excepției de nelegalitate a Ordinului Ministerului Lucrărilor Publice,

Transporturilor și Locuinței nr. 956/2003 a fost respinsă de instanța de fond,

cu motivarea că, deși este un act administrativ anterior Legii nr. 554/2004,

legalitatea dispozițiilor sale poate fi cercetată oricând în cadrul unui

proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate, în

conformitate cu prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată

prin Legea nr. 262/2007.

Excepția lipsei

calității procesuale pasive a Guvernului României a fost respinsă față de

calitatea acestuia de autoritate emitentă a celui de-al doilea act

administrativ contestat în cauză pe calea excepției de nelegalitate, și anume

H.G. nr. 876/2007 pentru stabilirea și sancționarea contravențiilor la regimul

transporturilor navale.

Excepția de

nelegalitate a Ordinului Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și

Locuinței nr. 956/2003 a fost respinsă ca nefondată, constatându-se că, în

cauză se impune a fi înlăturată aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004, modificată și completată prin Legea nr. 262/2007, față de

reglementarea cuprinsă în art. 20 alin. (2) și art. 148 alin. (2) din Constituția

României, republicată, în Convenția europeană a drepturilor omului și

libertăților fundamentale și față de jurisprudența Curții Europene a

Drepturilor Omului și a Curții de Justiție de la Luxemburg.

Instanța de fond a

reținut că dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care permit

repunerea în discuție în mod repetat și fără limită în timp a legalității

oricărui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de

data emiterii acestuia, nesocotesc principiile fundamentale, convenționale și

comunitare, a căror respectare asigură exercițiul real al drepturilor

fundamentale ale omului.

Excepția de

nelegalitate a dispozițiilor art. 3 lit. f) din H.G. nr. 876/2007 a fost

respinsă de asemenea ca nefondată, constatându-se conformitatea acestui act

normativ cu reglementarea de forță juridică superioară cuprinsă în O.G. nr.

2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

Instanța de fond a

respins ca neîntemeiată și susținerea reclamantei că nelegalitatea H.G. nr.

876/2007 este determinată de nelegalitatea Ordinului Ministerului Lucrărilor

Publice, Transporturilor și Locuinței nr. 956/2003, dat fiind că acest ordin

este anterior și cu o forță juridică inferioară hotărârii atacate pe calea

excepției de nelegalitate.

exercitată

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamanta SC "C.S.S." SRL Constanța,

solicitând ca, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 7, 8, 9 și art. 304

1

C. proc. civ., să fie modificată hotărârea atacată, în sensul admiterii

excepției de nelegalitate a Ordinului Ministerului Lucrărilor Publice,

Transporturilor și Locuinței nr. 956/2003 și a dispozițiilor art. 3 lit. f) din

H.G. nr. 876/2007.

Soluția de respingere

a excepției de nelegalitate invocată cu privire la Ordinul Ministerului

Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței nr. 956/2003 a fost criticată

de recurentă, arătându-se că prima instanță a calificat în mod greșit acest

ordin ca fiind un act administrativ cu caracter individual, deși din conținutul

dispozițiilor sale rezultă cu evidență că este un act administrativ cu caracter

normativ, a cărui nelegalitate poate fi cercetată oricând, astfel cum de altfel

s-a considerat în mod întemeiat în privința celui de-al doilea act

administrativ contestat în prezenta cauză.

Soluția de respingere

a excepției de nelegalitate invocate cu privire la dispozițiile art. 3 lit. f)

din H.G. nr. 876/2007 a fost criticată de recurentă, cu motivarea că instanța

de fond nu a examinat conformitatea acestui act administrativ cu normele de

tehnică legislativă cuprinse în Legea nr. 24/2000 și cu principiul legalității

incriminării.

În soluționarea

excepției invocate, recurenta a învederat că prima instanță nu a cercetat

motivele de nelegalitate pentru normele contestate, ceea ce se impunea dat

fiind că acestea nu reglementează în concret conduita sancționată, trimițând în

mod generic la regulamentul portuar, care la rândul său nu cuprinde o asemenea

prevedere și nu a fost publicat, astfel că nu se asigură publicitatea,

accesibilitatea și opozabilitatea normei juridice, a cărei cunoaștere și

respectare se pretinde.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând actele și

lucrările dosarului, în raport și cu dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele

considerente:

de drept relevante

Excepția de

nelegalitate a fost invocată de recurenta-reclamantă SC "C.S.S." SRL

Constanța în baza dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

modificată și completată prin Legea nr. 262/2007, cu privire la Regulamentul de

exploatare portuară a porturilor maritime românești, aprobat prin Ordinul nr.

956/2003 emis de Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței și

cu privire la dispozițiile art. 3 lit. f) din H.G. nr. 876/2007 pentru

stabilirea și sancționarea contravențiilor la regimul transporturilor navale.

Soluția dată

excepției de nelegalitate invocată cu privire la Ordinul Ministerului

Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței nr. 956/2003 este rezultatul

aplicării greșite de către prima instanță a dispozițiilor art. 4 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004, modificată și completată prin Legea nr. 262/2006, față de

natura juridică a acestui act administrativ, determinată de conținutul normelor

reglementate și de efectele juridice produse.

Instanța de fond a

înlăturat fără temei în cauză aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004, modificată și completată prin Legea nr. 262/2004,

considerând că, fiind emis anterior intrării în vigoare a acestei legi, Ordinul

Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței nr. 956/2003 nu

poate fi contestat pe calea excepției de nelegalitate, reglementată printr-un

act normativ ulterior.

Concluzia instanței

de fond nu corespunde dispozițiilor legale care constituie temeiul juridic al

pricinii și nici naturii juridice a actului administrativ contestat pe calea

incidentă a excepției de nelegalitate.

Potrivit

dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată

prin Legea nr. 262/2007, legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi

cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la

cererea părții interesate.

În cazul actului

administrativ cu caracter individual, care se adresează unui subiect de drept

sau unui număr determinat de subiecți de drept și care a fost emis sau adoptat

anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004 se justifică a fi înlăturată

incidența reglementării referitoare la excepția de nelegalitate, din considerente

rezultate din aplicarea principiului stabilității raporturilor juridice și din

interpretarea sistematică și istorico-teleologică a legii.

În consecință,

dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată

prin Legea nr. 262/2007, pot fi considerate contrare principiilor comunitare

ale securității juridice și protecției încrederii legitime în aprecierea

conduitei autorităților administrative, numai în măsura în care permit

cenzurarea fără limită în timp, pe calea incidentală a excepției de

nelegalitate, a actelor administrative unilaterale cu caracter individual emise

sau adoptate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004.

Aceste argumente nu

pot însă a fi reținute și în cazul actelor administrative unilaterale cu

caracter normativ, care pot fi supuse oricând controlului de legalitate, nu

numai pe calea excepției de nelegalitate, dar și pe calea acțiunii directe,

conform dispozițiilor art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, modificată și

completată prin Legea nr. 262/2007.

Reglementând norme cu

caracter general și impersonal, Ordinul Ministerului Lucrărilor Publice,

Transporturilor și Locuinței nr. 956/2003 este un act administrativ unilateral

cu caracter normativ și, în consecință, indiferent de data la care a fost emis

sau adoptat, poate fi contestat pe calea excepției de nelegalitate, în

condițiile prevăzute de dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

modificată și completată prin Legea nr. 554/2004.

Pentru aceste

considerente, se impune casarea hotărârii prin care instanța de fond a

înlăturat în mod greșit aplicarea prevederilor legale sus-menționate cu privire

la Ordinul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței nr.

956/2003 și pe cale de consecință, trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași

instanță, în vederea soluționării excepției de nelegalitate invocate de

societatea recurentă.

Aceeași soluție se

impune și în ceea ce privește excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 3

lit. f) din H.G. nr. 876/2007, constatându-se că instanța de fond nu a examinat

toate motivele de nelegalitate invocate și nu s-a pronunțat asupra

conformității acestui act normativ cu principiul constituțional al legalității

incriminării și cu principiul ierarhiei și forței juridice a actelor normative.

de recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor

art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 313 C. proc. civ., Înalta

Curte va admite prezentul recurs și pentru motivele de recurs prevăzute de art.

304 pct. 8, 9 și art. 304

1

C. proc. civ., va casa hotărârea

pronunțată de instanța de fond și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare

la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de SC "C.S.S." SRL împotriva Sentinței nr. 352 din 9 iulie

2012 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 27 martie 2013.

Procesat

de GGC - AZ