ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 635/2014

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Sentința civilă nr. 246/CA din 10 iulie

2013, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal a hotărât următoarele:

- a admis excepția de

nelegalitate a prevederilor art. 3 lit. f) din H.G. nr. 876/2007, invocată de

reclamanta SC "C.S.S." SRL, în contradictoriu cu pârâții Ministerul

Transporturilor - Autoritatea Navală Română - Capitania Zonală Constanța,

Guvernul României și intervenientul în interes alăturat Guvernului României,

Ministerul Transporturilor;

- a respins, ca

nefondată, excepția de nelegalitate a Regulamentului de exploatare portuară

aprobat prin Ordinul nr. 956/2003, invocată de reclamanta SC "C.S.S."

SRL, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Transporturilor - Autoritatea

Navală Română - Capitania Zonală Constanța, Guvernul României și intervenientul

în interes alăturat Guvernului României, Ministerul Transporturilor.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea de apel a reținut următoarele:

Asupra excepției de

nelegalitate a Regulamentului de exploatare portuară a porturilor maritime

românești, aprobat prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor

și locuinței nr. 956/2003 (denumit în continuare, în cuprinsul prezentei

decizii, "Regulamentul de exploatare portuară")

Reclamanta SC

"C.S.S." SRL a invocat nelegalitatea Regulamentului de exploatare

portuară, prin raportare la dispozițiile art. 4 alin. (3) și art. 10 din Legea

nr. 24/2000.

Regulamentul de

exploatare portuară a fost aprobat prin Ordinul ministrului lucrărilor publice,

transporturilor și locuinței nr. 956/2003, publicat în M. Of. al României,

Partea I, nr. 470 din 1 iulie 2003, prevăzându-se că actul normativ intră în

vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării.

Nu poate fi așadar

constatată o nelegalitate a acestui act pentru absența publicării gratuite a

anexei sale, cât timp ordinul prin care a fost aprobat a respectat cerința

publicității, persoanele interesate având cunoștință de existența regulamentului,

iar conținutul ordinului respectă actele normative cu forță superioară în

aplicarea cărora a fost emis.

Aspectele reliefate

de reclamantă nu sunt de natură a fundamenta nelegalitatea actului.

Asupra excepției de

nelegalitate a prevederilor art. 3 lit. f) din H.G. nr. 876/2007 pentru

stabilirea și sancționarea contravențiilor la regimul transporturilor navale

Dispozițiile

contestate, conform cărora "nerespectarea dispozițiilor regulamentului

portuar constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 500 lei la

10.000 lei", sunt analizate prin raportare la principiul constituțional al

legalității incriminării și principiul ierarhiei și forței juridice a actelor

normative.

H.G. nr. 876/2007 a

fost adoptată în temeiul prevederilor art. 108 din Constituția României și al

art. 2 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, acte

normative în raport cu care a fost invocată excepția de nelegalitate.

În raport cu

dispozițiile art. 108 alin. (2) din Constituție și ale art. 2 și art. 3 din

O.G. nr. 2/2001, norma care incriminează o faptă și o transpune în domeniul

contravențional, prin raportare la încălcarea unei dispoziții legale în sens

larg, trebuie să fie clară, explicită și să definească ilicitul care atrage

răspunderea contravențională.

Inserarea în

cuprinsul H.G. nr. 876/2007 a unei contravenții descrisă prin fapta de a nu

respecta dispozițiile regulamentului portuar are un caracter impredictibil, în

condițiile în care regulamentul nu este accesibil oricui, prin nepublicarea sa,

fiind destinat doar persoanelor interesate.

Prin urmare,

prevederile art. 3 lit. f) din H.G. nr. 876/2007 nu respectă dispozițiile O.G.

nr. 2/2001, ce constituie cadrul general de reglementare și sancționare a

contravențiilor.

exercitată

Împotriva sentinței

pronunțate de Curtea de apel au declarat recurs Autoritatea Navală Română,

Guvernul României și Ministerul Transporturilor.

Recurentul-pârât

Guvernul României invocă motivele prevăzute de art. 304 pct. 4 și 9 C. proc.

civ. și susține, în esență, că dispozițiile art. 3 lit. f) din H.G. nr.

876/2007 prevăd clar limitele aplicării contravențiilor și respectă prevederile

art. 108 din Constituție și art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.

Recurentul-pârât

Ministerul Transporturilor invocă motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C.

proc. civ. și susține, în esență, că nelegalitatea prevederilor art. 3 lit. f)

din H.G. nr. 876/2007 nu poate fi atrasă de eventuala nelegalitate a

prevederilor Ordinului ministrului lucrărilor publice, transporturilor și

locuinței nr. 956 din 23 iunie 2003, iar instanța de fond în mod greșit a

reținut nelegalitatea în raport cu prevederile art. 108 din Constituție și ale

art. 2 din O.G. nr. 2/2001.

Recurenta-pârâtă

Autoritatea Navală Română invocă motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9

și art. 304

1

C. proc. civ. și susține, în esență, că nelegalitatea

prevederilor art. 3 lit. f) din H.G. nr. 876/2007 nu poate fi atrasă de

eventuala nelegalitate a prevederilor Ordinului ministrului lucrărilor publice,

transporturilor și locuinței nr. 956 din 23 iunie 2003, iar instanța de fond în

mod greșit a reținut nelegalitatea în raport cu prevederile art. 2 din O.G. nr.

2/2001.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza prin

prisma motivelor formulate de recurenți și a prevederilor art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile nu sunt fondate.

și de drept

Curtea de Apel

Constanța a fost învestită în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

cu excepția de nelegalitate a Regulamentului de exploatare portuară și a

prevederilor art. 3 lit. f) din H.G. nr. 876/2007.

Norma administrativă

cuprinsă în art. 3 lit. f) din H.G. nr. 876/2007, pentru stabilirea și

sancționarea contravențiilor la regimul transporturilor navale are următorul

conținut:

"Art. 3 -

Constituie contravenții la regimul siguranței și securității navelor în

porturi, în terminalele de operare și în apele naționale navigabile,

următoarele fapte și se sancționează după cum urmează:

f) nerespectarea

dispozițiilor regulamentului portuar, cu amendă de la 500 lei la 10.000

lei".

Hotărârea de Guvern a

fost adoptată în temeiul art. 108 din Constituția României, potrivit căruia

hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor, și al art. 2 alin.

(1) lit. a) din O.G. nr. 2/2001, care prevede că prin legi, ordonanțe sau

hotărâri ale Guvernului se pot stabili și sancționa contravenții în toate

domeniile de activitate.

Din punctul de vedere

al obiectului de reglementare și al elementelor formale de tehnică legislativă,

Înalta Curte constată că art. 3 lit. f) din H.G. nr. 876/2007 se încadrează în

limitele impuse prin actele normative cu forță juridică superioară în temeiul

cărora a fost adoptată, însă soluția primei instanțe este corectă în ceea ce

privește conținutul normei atacate, analizat prin prisma exigențelor de

calitate a legii pe care trebuie să le îndeplinească o prevedere ce instituie

un regim sancționatoriu contravențional.

Regulamentul de

exploatare portuară a fost aprobat prin Ordinul ministrului lucrărilor publice,

transporturilor și locuinței nr. 956/2003, ordin care a fost publicat în M. Of.

nr. 470 din 1 iulie 2003, fără a include însă și anexa cuprinzând corpul

propriu-zis al Regulamentului.

Cu toate că art. 1

din Ordinul nr. 956/2003 prevede că Regulamentul prevăzut în anexă "face

parte integrantă din prezentul ordin", acesta nu a urmat același regim al

publicării în M. Of., ci, printr-o notă de subsol, s-a menționat că anexa se

pune la dispoziția celor interesați, în limbile română și engleză, de către CN

"A.P.M." SA Constanța.

Regulamentul de

exploatare portuară conține reguli de conduită generale, abstracte, de

aplicabilitate repetată, pentru un număr nedeterminat de destinatari, având

natura juridică a unui act administrativ cu caracter normativ.

Înalta Curte constată

că, reglementând în mod deliberat o răspundere contravențională prin trimiterea

la un act administrativ cu caracter normativ emis anterior, care nu a fost

publicat în M. Of., art. 3 lit. f) din H.G. nr. 876/2007 nu îndeplinește

cerința de accesibilitate a legii, rezultată din interpretarea art. 1 și 2

alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 2/2001, prin prisma art. 20 din Constituția

României, într-un sens care să concorde noțiunii de "lege" în

accepțiunea art. 7 și a preambulului Convenției pentru apărarea drepturilor

omului și a libertăților fundamentale, așa cum se degajă din jurisprudența

constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului.

În ceea ce privește

excepția de nelegalitate a Regulamentului aprobat prin Ordinul nr. 956/2000,

instanța de control judiciar împărtășește concluzia judecătorului fondului, în

sensul că publicarea este o operațiune administrativă ulterioară emiterii

actului, a cărei neîndeplinire afectează opozabilitatea, iar nu însăși

valabilitatea și legalitatea acestuia.

Având în vedere toate

considerentele de mai sus, în temeiul art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004

și al art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile

declarate în cauză.

La pronunțarea

prezentei decizii, în realizarea rolului constituțional ce revine Înaltei Curți

de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii în primul rând prin

promovarea unei jurisprudențe unitare, ca modalitate de respectare a

principiului securității juridice, prevăzut implicit în totalitatea articolelor

Convenției Europene a Drepturilor Omului, și care constituie unul din

elementele fundamentale ale statului de drept (Convenției Europene a

Drepturilor Omului, Decizia din 6 decembrie 2007, Cererea nr. 30658/05, Beian

împotriva României, §39), instanța are în vedere practica sa anterioară

reprezentată, cu titlu de exemplu, de Deciziile nr. 5497 din 30 mai 2013 și nr.

5769 din 18 iunie 2013.

al soluției adoptate în recurs

Având în vedere toate

considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și

al art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondate,

recursurile declarate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de Autoritatea Navală Română, Guvernul României și Ministerul

Transporturilor împotriva Sentinței civile nr. 246/CA din 10 iulie 2013 a

Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 12 februarie 2014.

Procesat de GGC - CL