ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 635/2014

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 246/CA din 10 iulie 2013, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele: - a admis excepția de nelegalitate a prevederilor art. 3 lit. f) din H.G.

nr. 876/2007, invocată de reclamanta SC "C.S.S." SRL, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Transporturilor - Autoritatea Navală Română - Capitania Zonală Constanța, Guvernul României și intervenientul în interes alăturat Guvernului României, Ministerul Transporturilor; - a respins, ca nefondată, excepția de nelegalitate a Regulamentului de exploatare portuară aprobat prin Ordinul nr. 956/2003, invocată de reclamanta SC "C.S.S." SRL, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Transporturilor - Autoritatea Navală Română - Capitania Zonală Constanța, Guvernul României și intervenientul în interes alăturat Guvernului României, Ministerul Transporturilor.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut următoarele: Asupra excepției de nelegalitate a Regulamentului de exploatare portuară a porturilor maritime românești, aprobat prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr. 956/2003 (denumit în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, "Regulamentul de exploatare portuară") Reclamanta SC "C.S.S." SRL a invocat nelegalitatea Regulamentului de exploatare portuară, prin raportare la dispozițiile art. 4 alin. (3) și art. 10 din Legea nr. 24/2000. Regulamentul de exploatare portuară a fost aprobat prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr. 956/2003, publicat în M. Of. al României, Partea I, nr. 470 din 1 iulie 2003, prevăzându-se că actul normativ intră în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării.

Nu poate fi așadar constatată o nelegalitate a acestui act pentru absența publicării gratuite a anexei sale, cât timp ordinul prin care a fost aprobat a respectat cerința publicității, persoanele interesate având cunoștință de existența regulamentului, iar conținutul ordinului respectă actele normative cu forță superioară în aplicarea cărora a fost emis. Aspectele reliefate de reclamantă nu sunt de natură a fundamenta nelegalitatea actului. Asupra excepției de nelegalitate a prevederilor art. 3 lit. f) din H.G. nr. 876/2007 pentru stabilirea și sancționarea contravențiilor la regimul transporturilor navale Dispozițiile contestate, conform cărora "nerespectarea dispozițiilor regulamentului portuar constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 500 lei la 10.000 lei", sunt analizate prin raportare la principiul constituțional al legalității incriminării și principiul ierarhiei și forței juridice a actelor normative.

H.G. nr. 876/2007 a fost adoptată în temeiul prevederilor art. 108 din Constituția României și al art. 2 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, acte normative în raport cu care a fost invocată excepția de nelegalitate. În raport cu dispozițiile art. 108 alin. (2) din Constituție și ale art. 2 și art. 3 din O.G. nr. 2/2001, norma care incriminează o faptă și o transpune în domeniul contravențional, prin raportare la încălcarea unei dispoziții legale în sens larg, trebuie să fie clară, explicită și să definească ilicitul care atrage răspunderea contravențională. Inserarea în cuprinsul H.G. nr. 876/2007 a unei contravenții descrisă prin fapta de a nu respecta dispozițiile regulamentului portuar are un caracter impredictibil, în condițiile în care regulamentul nu este accesibil oricui, prin nepublicarea sa, fiind destinat doar persoanelor interesate.

Prin urmare, prevederile art. 3 lit. f) din H.G. nr. 876/2007 nu respectă dispozițiile O.G. nr. 2/2001, ce constituie cadrul general de reglementare și sancționare a contravențiilor. 2. Calea de atac exercitată Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de apel au declarat recurs Autoritatea Navală Română, Guvernul României și Ministerul Transporturilor. Recurentul-pârât Guvernul României invocă motivele prevăzute de art. 304 pct. 4 și 9 C. proc. civ. și susține, în esență, că dispozițiile art. 3 lit. f) din H.G. nr. 876/2007 prevăd clar limitele aplicării contravențiilor și respectă prevederile art. 108 din Constituție și art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001. Recurentul-pârât Ministerul Transporturilor invocă motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ. și susține, în esență, că nelegalitatea prevederilor art. 3 lit. f) din H.G. nr. 876/2007 nu poate fi atrasă de eventuala nelegalitate a prevederilor Ordinului ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr. 956 din 23 iunie 2003, iar instanța de fond în mod greșit a reținut nelegalitatea în raport cu prevederile art. 108 din Constituție și ale art. 2 din O.G. nr. 2/2001. Recurenta-pârâtă Autoritatea Navală Română invocă motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 și art. 304 1 C. proc. civ. și susține, în esență, că nelegalitatea prevederilor art. 3 lit. f) din H.G. nr. 876/2007 nu poate fi atrasă de eventuala nelegalitate a prevederilor Ordinului ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr. 956 din 23 iunie 2003, iar instanța de fond în mod greșit a reținut nelegalitatea în raport cu prevederile art. 2 din O.G.

nr. 2/2001. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma motivelor formulate de recurenți și a prevederilor art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile nu sunt fondate. 1. Argumente de fapt și de drept Curtea de Apel Constanța a fost învestită în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu excepția de nelegalitate a Regulamentului de exploatare portuară și a prevederilor art. 3 lit. f) din H.G. nr. 876/2007. Norma administrativă cuprinsă în art. 3 lit. f) din H.G.

nr. 876/2007, pentru stabilirea și sancționarea contravențiilor la regimul transporturilor navale are următorul conținut: "Art. 3 - Constituie contravenții la regimul siguranței și securității navelor în porturi, în terminalele de operare și în apele naționale navigabile, următoarele fapte și se sancționează după cum urmează: f) nerespectarea dispozițiilor regulamentului portuar, cu amendă de la 500 lei la 10.000 lei". Hotărârea de Guvern a fost adoptată în temeiul art. 108 din Constituția României, potrivit căruia hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor, și al art. 2 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 2/2001, care prevede că prin legi, ordonanțe sau hotărâri ale Guvernului se pot stabili și sancționa contravenții în toate domeniile de activitate.

Din punctul de vedere al obiectului de reglementare și al elementelor formale de tehnică legislativă, Înalta Curte constată că art. 3 lit. f) din H.G. nr. 876/2007 se încadrează în limitele impuse prin actele normative cu forță juridică superioară în temeiul cărora a fost adoptată, însă soluția primei instanțe este corectă în ceea ce privește conținutul normei atacate, analizat prin prisma exigențelor de calitate a legii pe care trebuie să le îndeplinească o prevedere ce instituie un regim sancționatoriu contravențional. Regulamentul de exploatare portuară a fost aprobat prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr. 956/2003, ordin care a fost publicat în M. Of.

nr. 470 din 1 iulie 2003, fără a include însă și anexa cuprinzând corpul propriu-zis al Regulamentului. Cu toate că art. 1 din Ordinul nr. 956/2003 prevede că Regulamentul prevăzut în anexă "face parte integrantă din prezentul ordin", acesta nu a urmat același regim al publicării în M. Of., ci, printr-o notă de subsol, s-a menționat că anexa se pune la dispoziția celor interesați, în limbile română și engleză, de către CN "A.P.M." SA Constanța. Regulamentul de exploatare portuară conține reguli de conduită generale, abstracte, de aplicabilitate repetată, pentru un număr nedeterminat de destinatari, având natura juridică a unui act administrativ cu caracter normativ. Înalta Curte constată că, reglementând în mod deliberat o răspundere contravențională prin trimiterea la un act administrativ cu caracter normativ emis anterior, care nu a fost publicat în M. Of., art. 3 lit. f) din H.G.

nr. 876/2007 nu îndeplinește cerința de accesibilitate a legii, rezultată din interpretarea art. 1 și 2 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 2/2001, prin prisma art. 20 din Constituția României, într-un sens care să concorde noțiunii de "lege" în accepțiunea art. 7 și a preambulului Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, așa cum se degajă din jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului. În ceea ce privește excepția de nelegalitate a Regulamentului aprobat prin Ordinul nr. 956/2000, instanța de control judiciar împărtășește concluzia judecătorului fondului, în sensul că publicarea este o operațiune administrativă ulterioară emiterii actului, a cărei neîndeplinire afectează opozabilitatea, iar nu însăși valabilitatea și legalitatea acestuia.

Având în vedere toate considerentele de mai sus, în temeiul art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și al art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile declarate în cauză.

La pronunțarea prezentei decizii, în realizarea rolului constituțional ce revine Înaltei Curți de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii în primul rând prin promovarea unei jurisprudențe unitare, ca modalitate de respectare a principiului securității juridice, prevăzut implicit în totalitatea articolelor Convenției Europene a Drepturilor Omului, și care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept (Convenției Europene a Drepturilor Omului, Decizia din 6 decembrie 2007, Cererea nr. 30658/05, Beian împotriva României, §39), instanța are în vedere practica sa anterioară reprezentată, cu titlu de exemplu, de Deciziile nr. 5497 din 30 mai 2013 și nr. 5769 din 18 iunie 2013. 2. Temeiul de drept al soluției adoptate în recurs Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și al art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de Autoritatea Navală Română, Guvernul României și Ministerul Transporturilor împotriva Sentinței civile nr. 246/CA din 10 iulie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 februarie 2014. Procesat de GGC - CL