ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1712/2005

Asupra conflictului negativ de

competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr.

8516/2003, la Judecătoria sectorului IV București, reclamantul E.G. a chemat în

judecată pe pârâta E.I.C. solicitând a se constata că apartamentul nr. 68 din

București, dobândit în timpul căsătoriei, constituie bunul propriu al celui

dintâi, întrucât a avut o contribuție exclusivă.

Pârâta, prin întâmpinare, a arătat

că bunul este comun, cota de participare a foștilor soți la dobândirea

imobilului fiind de câte 50%.

E.N. și N.E. au formulat cerere de

intervenție solicitând obligarea în solidar a părților la restituirea sumei de

38.000 dolari SUA, împrumutată în vederea dobândirii mai multor bunuri, printre

care și imobilul în litigiu.

Prin sentința civilă nr. 903 din 17

februarie 2004, Judecătoria sectorului IV București, a declinat competența de soluționare

a cauzei privind pe reclamantul E.G. și pe pârâta E.I.C. și pe intervenienții E.N.

și N.E., în favoarea Judecătoriei Sfântu Gheorghe cu motivarea că în cauză sunt

aplicabile art. 17 C. proc. civ. și art. 36 C. fam.

La rândul său, Judecătoria Sfântu

Gheorghe, prin sentința civilă nr. 1136 din 21 iunie 2004 pronunțată în dosarul

nr. 1352, a declinat la Judecătoria sectorului IV București, competența de

soluționare a acțiunii formulate de reclamantul E.G., pentru constatarea

dreptului exclusiv de proprietate asupra unui imobil, dobândit în timpul

căsătoriei și a cererii de intervenție în interes propriu.

Totodată, constatând existența

conflictului negativ de competență între cele 2 instanțe a înaintat dosarul

Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a pronunța regulatorul de

competență.

Examinând actele și lucrările

dosarului, Curtea reține următoarele:

Divorțul părților s-a pronunțat la

16 noiembrie 1998 prin sentința civilă nr. 3490 de către Judecătoria Sf.

Gheorghe.

În cadrul acțiunii de divorț s-au

soluționat și cererile accesorii astfel cum sunt ele arătate atât în art. 38 alin.

(4) C. fam. cât și în art. 611 C. proc. civ.

Cererea de partaj a bunurilor

dobândite în timpul căsătoriei poate fi introdusă alături de acțiunea de divorț

și atunci se judecă în instanța investită cu cererea principală. În speță însă,

acțiunea de partaj, introdusă după rămânerea definitivă a sentinței de divorț

nu mai are caracterul unei cereri accesorii ci, este o acțiune principală, de

sine stătătoare având ca obiect partajul unui bun imobil. Cererea fiind

formulată pe calea acțiunii principale judecata acesteia urmează procedura

legală a competenței instanței locului unde se află imobilul așa cum se arată

în art. 13 alin. (1) C. proc. civ. competență de neînlăturat.

În speță, imobilul supus partajului

se află în București, sector 4.

Așa fiind, în temeiul prevederilor

art. 20, Curtea va stabili competența de soluționare a pricinii în favoarea

Judecătoriei sectorului 4 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Stabilește competența de soluționare

a acțiunii de partaj bunuri comune formulată de E.G. împotriva pârâtei E.I.C. și

a cererii de intervenție formulată de E.N. și N.E., în favoarea judecătoriei

sectorului 4 București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 martie 2005.