ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1712/2005

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 8516/2003, la Judecătoria sectorului IV București, reclamantul E.G. a chemat în judecată pe pârâta E.I.C. solicitând a se constata că apartamentul nr. 68 din București, dobândit în timpul căsătoriei, constituie bunul propriu al celui dintâi, întrucât a avut o contribuție exclusivă. Pârâta, prin întâmpinare, a arătat că bunul este comun, cota de participare a foștilor soți la dobândirea imobilului fiind de câte 50%. E.N. și N.E. au formulat cerere de intervenție solicitând obligarea în solidar a părților la restituirea sumei de 38.000 dolari SUA, împrumutată în vederea dobândirii mai multor bunuri, printre care și imobilul în litigiu.

Prin sentința civilă nr. 903 din 17 februarie 2004, Judecătoria sectorului IV București, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul E.G. și pe pârâta E.I.C. și pe intervenienții E.N. și N.E., în favoarea Judecătoriei Sfântu Gheorghe cu motivarea că în cauză sunt aplicabile art. 17 C. proc. civ. și art. 36 C. fam. La rândul său, Judecătoria Sfântu Gheorghe, prin sentința civilă nr. 1136 din 21 iunie 2004 pronunțată în dosarul nr. 1352, a declinat la Judecătoria sectorului IV București, competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul E.G., pentru constatarea dreptului exclusiv de proprietate asupra unui imobil, dobândit în timpul căsătoriei și a cererii de intervenție în interes propriu.

Totodată, constatând existența conflictului negativ de competență între cele 2 instanțe a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a pronunța regulatorul de competență. Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele: Divorțul părților s-a pronunțat la 16 noiembrie 1998 prin sentința civilă nr. 3490 de către Judecătoria Sf. Gheorghe. În cadrul acțiunii de divorț s-au soluționat și cererile accesorii astfel cum sunt ele arătate atât în art. 38 alin. (4) C. fam. cât și în art. 611 C. proc. civ. Cererea de partaj a bunurilor dobândite în timpul căsătoriei poate fi introdusă alături de acțiunea de divorț și atunci se judecă în instanța investită cu cererea principală.

În speță însă, acțiunea de partaj, introdusă după rămânerea definitivă a sentinței de divorț nu mai are caracterul unei cereri accesorii ci, este o acțiune principală, de sine stătătoare având ca obiect partajul unui bun imobil. Cererea fiind formulată pe calea acțiunii principale judecata acesteia urmează procedura legală a competenței instanței locului unde se află imobilul așa cum se arată în art. 13 alin. (1) C. proc. civ. competență de neînlăturat. În speță, imobilul supus partajului se află în București, sector 4. Așa fiind, în temeiul prevederilor art. 20, Curtea va stabili competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei sectorului 4 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Stabilește competența de soluționare a acțiunii de partaj bunuri comune formulată de E.G. împotriva pârâtei E.I.C. și a cererii de intervenție formulată de E.N. și N.E., în favoarea judecătoriei sectorului 4 București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 martie 2005.