ÎCCJ, decizie (scj.ro #82227)

Competența

de soluționare a acțiunii de împărțeală a

bunurilor comune

Cuprins pe materii

:

Drept procesual civil. Imobil bun comun.

Împărțeală. Competența de soluționare

Index alfabetic

: Drept procesual civil

- Bunuri comune (împărțite, după divorț)

- Competența de soluționare (a bunurilor comune)

C.

fam

.,

art

. 38 alin. (4)

C.

proc

.

civ

.,

art

. 13 alin. (1),

art

. 17,

art

. 611

Cererea de partaj a bunurilor comune poate fi introdusă alături de

acțiunea de divorț, de competența judecătoriei, caz în

care, având caracterul unei cereri accesorii, se judecă în instanța

investită cu cererea principală, conform

art

.

17 C.

proc

.

civ

.

Dacă acțiunea de partaj a fost formulată după

rămânerea definitivă a hotărârii de divorț, nu mai are

caracterul unei cereri accesorii, ci este o acțiune principală, de

sine stătătoare și având ca obiect partajul unui bun imobil,

competența de soluționare revine instanței prevăzută

de

art

. 13 alin. (1) C.

proc

.

civ

.

I.C.C.J.,

secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia

nr

. 1712 din 4 martie 2005

Reclamantul E.G. a chemat în judecată

pe pârâta E.I.C. solicitând a se constata că apartamentul precizat în

acțiune,   dobândit în timpul căsătoriei, constituie

bunul propriu al celui dintâi, întrucât a avut o contribuție

exclusivă.

Pârâta, prin întâmpinare, a arătat

că bunul este comun, cota de participare a foștilor soți la

dobândirea imobilului fiind de câte 50%.

E.N. și N.E. au formulat cerere de

intervenție solicitând obligarea în solidar a părților la

restituirea sumei de 38.000 de dolari SUA, împrumutată în vederea

dobândirii mai multor bunuri, printre care și imobilul în litigiu.

Prin sentința civilă

nr

. 903 din 17 februarie 2004, judecătoria sectorului

4 București a declinat competența de soluționare a cauzei

în favoarea Judecătoriei Sfântu Gheorghe cu motivarea că în

cauză sunt aplicabile

art

. 17 C.

proc

.

civ

. și 36 C.

fam

.

La rândul său, Judecătoria Sfântu

Gheorghe, prin sentința civilă

nr

. 1136 din

21 iunie 2004, a declinat la Judecătoria sectorului 4 București

competența de soluționare a acțiunii și a cererii de

intervenție în interes propriu. Totodată, constatând existența

conflictului negativ de competență ,s-a înaintat dosarul Înaltei

Curți de Casație și Justiție pentru a pronunța

regulatorul de competență.

Examinând actele și lucrările

dosarului, Curtea reține următoarele:

Divorțul părților s-a

pronunțat la 16 noiembrie 1998 prin sentința civilă

nr

. 3490 de către Judecătoria

Sf

. Gheorghe.

În cadrul acțiunii de divorț s-au

soluționat și cererile accesorii astfel cum sunt ele arătate

atât în

art

. 38 al. 4 C.

fam

.

cât și în

art

. 611

C.prov.civ

.

Cererea de partaj a bunurilor dobândite în

timpul căsătoriei poate fi introdusă alături de

acțiunea de divorț și atunci se judecă în instanța

investită cu cererea principală. În speță, însă,

acțiunea de partaj, introdusă după rămânerea

definitivă a sentinței de divorț, nu mai are caracterul unei

cereri accesorii, ci este o acțiune principală, de sine

stătătoare, având ca obiect partajul unui bun imobil. Cererea fiind

formulată pe calea acțiunii principale, judecata acesteia

urmează procedura legală a competenței instanței locului

unde se află imobilul, așa cum se arată în

art

.

13 alin. (1)

C.proc.civ

., competență de

neînlăturat.

În speță, imobilul supus

partajului se află în București, sectorul 4.

Așa fiind, în temeiul prevederilor

art

. 20, Curtea a stabilit competența de

soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei sectorului 4

București.