ÎCCJ, decizie (scj.ro #82227)

Competența de soluționare a acțiunii de împărțeală a bunurilor comune Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Imobil bun comun. Împărțeală.

Competența de soluționare Index alfabetic : Drept procesual civil - Bunuri comune (împărțite, după divorț) - Competența de soluționare (a bunurilor comune) C. fam ., art . 38 alin. (4) C. proc . civ ., art . 13 alin. (1), art . 17, art . 611 Cererea de partaj a bunurilor comune poate fi introdusă alături de acțiunea de divorț, de competența judecătoriei, caz în care, având caracterul unei cereri accesorii, se judecă în instanța investită cu cererea principală, conform art . 17 C. proc . civ . Dacă acțiunea de partaj a fost formulată după rămânerea definitivă a hotărârii de divorț, nu mai are caracterul unei cereri accesorii, ci este o acțiune principală, de sine stătătoare și având ca obiect partajul unui bun imobil, competența de soluționare revine instanței prevăzută de art . 13 alin. (1) C. proc . civ . I.C.C.J., secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr . 1712 din 4 martie 2005 Reclamantul E.G.

a chemat în judecată pe pârâta E.I.C. solicitând a se constata că apartamentul precizat în acțiune, dobândit în timpul căsătoriei, constituie bunul propriu al celui dintâi, întrucât a avut o contribuție exclusivă. Pârâta, prin întâmpinare, a arătat că bunul este comun, cota de participare a foștilor soți la dobândirea imobilului fiind de câte 50%. E.N. și N.E. au formulat cerere de intervenție solicitând obligarea în solidar a părților la restituirea sumei de 38.000 de dolari SUA, împrumutată în vederea dobândirii mai multor bunuri, printre care și imobilul în litigiu.

Prin sentința civilă nr . 903 din 17 februarie 2004, judecătoria sectorului 4 București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sfântu Gheorghe cu motivarea că în cauză sunt aplicabile art . 17 C. proc . civ . și 36 C. fam . La rândul său, Judecătoria Sfântu Gheorghe, prin sentința civilă nr . 1136 din 21 iunie 2004, a declinat la Judecătoria sectorului 4 București competența de soluționare a acțiunii și a cererii de intervenție în interes propriu. Totodată, constatând existența conflictului negativ de competență ,s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a pronunța regulatorul de competență. Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele: Divorțul părților s-a pronunțat la 16 noiembrie 1998 prin sentința civilă nr . 3490 de către Judecătoria Sf . Gheorghe.

În cadrul acțiunii de divorț s-au soluționat și cererile accesorii astfel cum sunt ele arătate atât în art . 38 al. 4 C. fam . cât și în art . 611 C.prov.civ . Cererea de partaj a bunurilor dobândite în timpul căsătoriei poate fi introdusă alături de acțiunea de divorț și atunci se judecă în instanța investită cu cererea principală. În speță, însă, acțiunea de partaj, introdusă după rămânerea definitivă a sentinței de divorț, nu mai are caracterul unei cereri accesorii, ci este o acțiune principală, de sine stătătoare, având ca obiect partajul unui bun imobil. Cererea fiind formulată pe calea acțiunii principale, judecata acesteia urmează procedura legală a competenței instanței locului unde se află imobilul, așa cum se arată în art . 13 alin. (1) C.proc.civ ., competență de neînlăturat.

În speță, imobilul supus partajului se află în București, sectorul 4. Așa fiind, în temeiul prevederilor art . 20, Curtea a stabilit competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei sectorului 4 București.