ÎCCJ, Decizia nr. 17/2004

prevăzut de art. 129 alin. (2) din Legea pentru organizarea judecătorească Asupra contestației de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin hotărârea nr. 6 din 28 mai 2003, Consiliul Superior al Magistraturii a dispus revocarea judecătorului M.C. din funcția de președinte al Tribunalului Teleorman. Ca urmare a acestei revocări din funcția de președinte al Tribunalului Teleorman, Ministrul Justiției, prin Ordinul nr. 1535/C din 5 iunie 2003 a dispus ca M.C. să funcționeze în continuare, la aceeași instanță, ca judecător cu grad de curte de apel. Judecătorul M.C.

a formulat contestație împotriva hotărârii menționate, susținând că aceasta este lovită de nulitate absolută, deoarece a fost adoptată fără să se fi efectuat cercetarea prealabilă prevăzută de art. 125 din Legea pentru organizarea judecătorească, Ministrul Justiției nu a sesizat Consiliul Superior al Magistraturii, conform art. 126 din aceeași lege, iar ședința în care s-a dispus revocarea sa din funcție a fost prezidată de Ministrul Justiției în loc să fie prezidată de președintele instanței supreme. Contestația este inadmisibilă.

Potrivit art. 129 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările ulterioare, invocat de petiționar, „împotriva hotărârilor pronunțate de Consiliul Superior al Magistraturii sau de Comisia de disciplină a Ministerului Public, magistratul în cauză poate face contestație în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii”, iar „contestația se depune la comisia de disciplină care a pronunțat hotărârea și se judecă de Înalta Curte de Casație și Justiție, în complet format din 9 judecători”.

Din corelarea acestor dispoziții ale art. 129 din Legea nr. 92/1992, care face parte din Titlul VII al Legii și se referă la „răspunderea disciplinară a magistraților”, rezultă neîndoielnica reglementare a căii de atac a contestației, prevăzută în acel text de lege, numai împotriva hotărârilor pronunțate de Consiliul Superior al Magistraturii și, respectiv, de Comisia de disciplină a Ministerului Public, în soluționarea acțiunii disciplinare exercitate împotriva magistraților. Or, hotărârea nr. 6 din 28 mai 2003, prin care s-a dispus revocarea contestatorului din funcția de președinte al Tribunalului Teleorman a fost adoptată de Consiliul Superior al Magistraturii în temeiul art. 66 alin. (7) din Legea pentru organizarea judecătorească, în urma propunerii Ministrului Justiției de a fi revocat din funcția de conducere înainte de împlinirea perioadei de 4 ani prevăzută la alin. (5) al aceluiași articol.

Așa fiind și cum, prin Legea nr. 92/1992, pentru organizarea judecătorească, nu este prevăzută cale de atac împotriva hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii de revocare a unui magistrat din funcția de conducere înainte de împlinirea termenului, adoptată în urma propunerii făcute de ministrul justiției în temeiul art. 66 alin. (7) din acea lege, se constată că această contestație nu este admisibilă. În consecință, urmează a se respinge contestația ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de judecătorul M.C. împotriva hotărârii nr. 6 din 28 mai 2003 a Consiliului Superior al Magistraturii. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 26 aprilie 2004.