ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3658/2005

Asupra conflictului negativ de competență de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6 București la 6 septembrie 1999, reclamantele S.M. și K.A.I. au chemat în judecată pe pârâtele K.C. și K.M., solicitând dezbaterea succesiunii defunctei K.G., decedat la 20 iulie 1999 și partajarea averii succesorale de pe urma acestuia. La 1 noiembrie 1999 instanța din oficiu a ridicat excepția necompetenței sale materiale, în raport cu valoarea masei partajabile. Prin sentința civilă nr. 1566 din 24 octombrie 2002 Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis în parte acțiunea și cererea reconvențională, constatând calitatea de moștenitori a părților, cotele, masa succesorală și a dispus partajul, prin atribuire și fixarea de sulte.

Împotriva acestei sentințe S.A. și K.M. au declarat recurs (apel). Prin încheierea pronunțată în camera de consiliu la 13 decembrie 2004 Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea tribunalului, prin invocarea art. II alin. (3) din O.U.G. nr. 65/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 493/2004. Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin decizia civilă nr. 69 din 11 februarie 2005 s-a dezinvestit în favoarea curții de apel, reținând în motivare că „este de neconceput că hotărârea să fie supusă controlului aceleiași instanțe care a pronunțat hotărârea și pe fondul cauzei”. Constatând, ivit conflictul negativ de competență, dosarul s-a trimis Înaltei Curți pentru a pronunța un regulator de competență.

Analizând lucrările dosarelor, Înalta Curte constată că în cauză, în raport cu modificările procedurale intervenite, competența de soluționare a apelului aparține tribunalului. Motivarea deciziei civile nr. 69/2005 este în principiu corectă, într-un stat de drept caracterizat prin stabilirea instituțiilor sale fundamentale. În speță însă, constatând că „actuala încărcare în materie civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție determină întârzieri în activitatea de judecată, de natură să aducă atingere dreptului la judecarea cauzelor într-un termen rezonabil” (preambulul O.U.G. nr. 65/2004), legiuitorul a intervenit prin măsuri excepționale de modificare neîntârziată a codului de procedură civilă, pentru a fi atins scopul expres.

Printre aceste măsuri se numără și aceea ca litigiile de natura celui din speță, să fie judecate în apel de tribunale, iar nu de curțile de apel. Potrivit art. II alin. (2) din O.U.G. nr. 65/2004, căile de atac se judecă de instanțele competente potrivit prezentei ordonanțe de urgență. Cum judecătorii sunt chemați să aplice legea în litera și spiritul ei, urmează ca Tribunalul București, în compunerea prevăzută de lege, să judece apelul ce i-a fost atribuit în competență de art. 2 pct. 2 lit. b) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Stabilește competența soluționării apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 1566 din 24 octombrie 2002 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, în favoarea Tribunalului București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 mai 2005.