ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2353/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 484 din 7 septembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Prahova s-a respins, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată în temeiul art. 461 lit. d) C. proc. pen., de condamnatul V.I., cu privire la sentința penală nr. 333 din 26 octombrie 2000 a aceleiași instanțe. S-a reținut că, susținerea condamnatului în sensul că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, nu constituie un caz de contestație la executare iar, pe de altă parte, această infracțiune nu a fost dezincriminată prin art. 1 din Protocolul nr. 4 la C.E.D.O.L.F. (textul se referă la alt gen de obligații contractuale).

Curtea de Apel Ploiești, secția penală, prin decizia nr. 537 din 13 decembrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul formulat de condamnat. Împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnatul, solicitând să-i fie admisă contestația la executare în temeiul art. 461 lit. d) C. proc. pen. Recursul este nefondat. Contestația la executare întemeiată pe prevederile art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., nu poate fi admisă decât dacă a intervenit amnistia, prescripția, grațierea, sau orice altă cauză de stingere sau de micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării, deci a unor împrejurări ce nu puteau fi avute în vedere la condamnare.

În consecință, instanțele au reținut în mod corect că invocarea unor probleme de fond, cum ar fi lipsa de vinovăție, sau dezincriminare imaginară a unei infracțiuni, nu poate constitui temei pentru contestație la executare, pentru că, altminteri, s-ar încălca autoritatea lucrului judecat a hotărârii de condamnare. Ca atare, recursul condamnatului va fi respins, ca nefondat, acesta urmând să fie obligat la cheltuieli judiciare către stat, în care se va include și onorariul avocatului desemnat din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul V.I. împotriva deciziei penale nr. 537 din 13 decembrie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția penală. Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 aprilie 2005.