ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2353/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 484

din 7 septembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Prahova s-a respins, ca

neîntemeiată, contestația la executare formulată în temeiul art. 461 lit. d) C.

proc. pen., de condamnatul V.I., cu privire la sentința penală nr. 333 din 26

octombrie 2000 a aceleiași instanțe.

S-a reținut că, susținerea

condamnatului în sensul că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de

înșelăciune, nu constituie un caz de contestație la executare iar, pe de altă

parte, această infracțiune nu a fost dezincriminată prin art. 1 din Protocolul

nr. 4 la C.E.D.O.L.F. (textul se referă la alt gen de obligații contractuale).

Curtea de Apel Ploiești,

secția penală, prin decizia nr. 537 din 13 decembrie 2004, a respins, ca

nefondat, apelul formulat de condamnat.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs condamnatul, solicitând să-i fie admisă contestația la

executare în temeiul art. 461 lit. d) C. proc. pen.

Recursul este nefondat.

Contestația la executare

întemeiată pe prevederile art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., nu poate fi

admisă decât dacă a intervenit amnistia, prescripția, grațierea, sau orice altă

cauză de stingere sau de micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident

ivit în cursul executării, deci a unor împrejurări ce nu puteau fi avute în

vedere la condamnare.

În consecință, instanțele au

reținut în mod corect că invocarea unor probleme de fond, cum ar fi lipsa de

vinovăție, sau dezincriminare imaginară a unei infracțiuni, nu poate constitui

temei pentru contestație la executare, pentru că, altminteri, s-ar încălca

autoritatea lucrului judecat a hotărârii de condamnare.

Ca atare, recursul

condamnatului va fi respins, ca nefondat, acesta urmând să fie obligat la

cheltuieli judiciare către stat, în care se va include și onorariul avocatului

desemnat din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de condamnatul V.I. împotriva deciziei penale nr. 537 din 13

decembrie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția penală.

Obligă recurentul condamnat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 7 aprilie 2005.