ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2219/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, sub nr. 4386/2004, reclamantul B.A. a chemat în judecată pe pârâta

Casa de Pensii a municipiului București, solicitând anularea hotărârii nr. 13495/205

din 6 septembrie 2004, emisă de pârâtă.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că în luna septembrie 1940 s-a refugiat împreună cu familia

sa, din Basarabia, cu ajutorul Crucii Roșii.

Prin sentința civilă nr. 20

din 11 ianuarie 2005, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul B.A. împotriva pârâtei

Casa de Pensii a municipiului București și a anulat hotărârea nr. 13495/205 din

6 septembrie 2004, emisă de pârâtă. A obligat pârâta să emită o nouă hotărâre

prin care să recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de art. 1 lit. c)

din O.G. nr. 105/1999, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 189/2000, pentru

perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, cu începere de la data 1 septembrie

2004.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul, împreună cu familia

acestuia s-a refugiat din Chișinău, în luna septembrie 1940, în România, orașul

Călărași.

Împotriva sentinței sus-menționate

a declarat recurs, Casa de Pensii municipiului București, care a motivat că în

dosarul depus la Comisie nu au existat dovezi concludente cauzei.

Recursul este nefondat.

În adeverința nr. 453 B,

eliberată de Prefectura județului Buzău - Comisia de Triere a Refugiaților din

Basarabia și Bucovina, se consemnează că B.G. (tatăl reclamantului), împreună

cu soția și cei șase copiii s-au refugiat la data de 1 septembrie 1940, din

Chișinău - Lăpușna, prin punctul de frontieră Ungheni, înscris în Registrul de

Triere al Refugiaților al Prefecturii județului Buzău, la nr. 457 B, aceștia stabilindu-și

domiciliul în orașul Călărași. Totodată, în extrasul din Tabloul celor

refugiați din Basarabia și Bucovina se menționează că B.G., împreună cu soția

sa și copiii acestora s-au refugiat din Chișinău, în orașul Călărași.

Din actele prezentate

rezultă, așadar, că reclamantul, împreună cu familia acestuia, s-a refugiat din

Chișinău, în luna septembrie 1940, în România, orașul Călărași.

Față de considerentele mai

sus expuse, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins în

temeiul art. 312 C. proc. civ., menținându-și sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 20

din 11 ianuarie 2005, a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 aprilie 2005.