ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7455/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 17 noiembrie 2003, reclamantul P.I. a chemat în judecată Casa de Pensii a municipiului București, solicitând anularea hotărârii emise de aceasta, cu nr. 8147/509 din 26 septembrie 2003 și obligarea pârâtei, să-i recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioada 1941 - 1944, cu acordarea drepturilor corespunzătoare. Prin sentința civilă nr. 115 din 26 ianuarie 2004, Curtea de Apel București a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta, să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 și să-i acorde drepturile corespunzătoare, pentru perioada 22 iunie 1941 - 23 august 1944, cât a avut de suferit de pe urma persecuției din motive etnice.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului București care în esență a susținut că reclamantul nu a probat în fața Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, încadrarea în dispozițiile acestui act normativ. Recursul nu este fondat. Din declarațiile martorilor P.H., P.T. și P.M., se reține că în perioada 1941 - 1944, reclamantul, împreună cu familia sa, a fost evacuat în timpul regimului Antonescu, din localitatea de domiciliu, în localitățile Tinca, Jinta și Beiuș, județul Bihor. Astfel fiind, legal și temeinic, Curtea de Apel București a apreciat, ca fiind făcută dovada persecuției etnice, suferite de reclamant - de naționalitate evreu - și care în urma Ordinului nr. 88 din 22 iunie 1941 dat de I. Antonescu, a avut de suferit de pe urma persecuțiilor din motive etnice.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 115 din 26 ianuarie 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 octombrie 2004.