ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2465/2005

Asupra recursului penal de

față:

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 239

din 23 noiembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Olt, secția penală, în baza

art. 174, 175 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul T.G. la o pedeapsă

de 15 ani închisoare, precum și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani.

S-a făcut aplicarea art. 57

și art. 71 C. pen.

A fost menținută starea de

arest a inculpatului și i s-a dedus din pedeapsă perioada arestului preventiv,

de la 11 august 2004.

A fost obligat inculpatul să

plătească către stat suma de 10.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare,

din care 600.000 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu, ce se avansează

din fondurile Ministerului de Justiție.

Pentru a se pronunța această

sentință, instanța de fond, în esență a reținut următoarele:

Inculpatul T.G., a locuit

împreună cu mama sa, pe raza comunei Pleșoiu, județul Olt și ambii erau

cunoscuți ca fiind consumatori de băuturi alcoolice.

În ziua de 10 - 11 august

2004, inculpatul a fabricat țuică la cazanul propriu și, împreună cu victima

T.V., mama sa, au consumat circa. un litru.

Între inculpat și victimă

s-a ivit un conflict determinat de faptul că victima l-ar fi insultat și

blestemat pe fiul său, context în care acesta a lovit-o în mod repetat cu

pumnii și picioarele în toate zonele corpului.

La un moment dat victima a

reușit să scape din agresiunea declanșată de inculpat și să se ascundă în

aproprierea unui pătul al gospodăriei unde a fost găsită de inculpat și târâtă

în casă.

Potrivit raportului de constatare

medico-legală, autopsie, întocmit de către S.J.M.L. Olt, rezultă că moartea

numitei T.V., în vârstă de 76 de ani, s-a datorat șocului mixt traumatic și

hemoragic, fiind consecința unui poliotraumatism cu plăgi contuze, hematoame,

multiple echimoze și escoriații, fractură de corp vertebral C-6, precum și

fracturarea coastelor 3, 4, 5 și 6, precum și a oaselor piramidei nazale,

leziuni traumatice care au determinat moartea acesteia.

Potrivit situației de fapt

expuse și reținute s-a dat încadrarea juridică în infracțiunea de omor

calificat, prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. c) C. pen., texte de lege în

baza cărora a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 15 ani închisoare.

La individualizarea și

aplicarea pedepsei, instanța de fond a arătat că au fost avute în vedere toate

criteriile înscrise în art. 72 C. pen., astfel că, i s-a aplicat o pedeapsă la

limita minimă prevăzută de lege, față de poziția sinceră a inculpatului și că

sunt temeiuri că scopul pedepsei poate fi atins.

Reținând că, nu au încetat

cauzele și condițiile care au dus la arestarea inculpatului, că se mențin

întrutotul temeiurile de la art. 143 și art. 148 lit. h) C. proc. pen., a fost

menținută starea de arest și i s-a dedus din pedeapsă timpul executat

preventiv.

În temeiul art. 362 și art.

363 C. proc. pen., sentința a fost atacată cu apel de către inculpat, pe motiv

că s-a făcut o greșită individualizare a pedepsei, în sensul că pedeapsa

aplicată este mare, exagerată, solicitând reducerea acesteia.

Curtea de Apel Craiova a

examinat apelul declarat sub prisma motivului invocat, a actelor și lucrărilor

de la dosar, a sentinței pronunțată în cauză, cum și din oficiu și prin decizia

penală nr. 51 din 17 februarie 2005, a respins apelul, ca nefondat, în baza

art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În considerentele deciziei

s-a argumentat că nu sunt temeiuri care să ducă la reducerea pedepsei, deoarece

pedeapsa de 15 ani închisoare este la limita minimă, prevăzută de lege, iar în

cauză nu sunt incidente prevederile art. 74 și art. 76 C. pen.

În conformitate cu art. 385

3

C. proc. pen., decizia și sentința au fost atacate cu recurs de către inculpat,

invocând aceeași critică ca și în apel, referitoare la faptul că pedeapsa ce i

s-a aplicat este mare, ținându-se seama de datele personale.

Motivul de recurs invocat

constituie caz de casare, potrivit pct. 14 de la art. 385

9

C. proc.

pen.

Examinând recursul declarat,

potrivit criticii arătate, care a constituit și motiv de apel, a actelor și

lucrărilor de la dosar, a deciziei și sentinței pronunțate în cauză, se

constată că recursul de față este nefondat și se va respinge.

Potrivit actelor și

lucrărilor de la dosar, se constată că instanțele au pronunțat hotărâri legale

și temeinice, nu numai din punct de vedere al reținerii corecte a situației de

fapt, a încadrării juridice, a vinovăției inculpatului, dar și din punct de

vedere a tragerii la răspundere penală, prin durata pedepsei aplicată.

Individualizarea pedepsei

s-a făcut cu respectarea întocmai a prevederilor art. 72 C. pen., fiind avute

în vedere gradul de pericol social ridicat al faptei comise, împrejurările și

modul în care a fost săvârșită, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, cum și

datele personale ale inculpatului.

Nu sunt temeiuri care să

justifice reducerea pedepsei prin aplicarea de circumstanțe atenuante

personale, în raport de gradul ridicat de pericol social al faptei comise,

împrejurările concrete în care a fost săvârșită infracțiunea, constând în aceea

că inculpatul i-a aplicat mamei sale, femeie în vârstă de peste 76 de ani,

lovituri puternice și multiple în aproape toate zonele corpului, cauzându-i

traumatisme de fractură corp vertebral C-6 și fractura a 4 coaste ce au avut

drept consecință moartea acesteia, precum și limita maximă a pedepsei, care

este de 25 ani de închisoare.

De altfel, pedeapsa de 15

ani închisoare este la limita minimă prevăzută de lege, fiind chiar o pedeapsă

mică față de gravitatea faptei, împrejurările în care ca acționat inculpatul și

consecințele acesteia.

Ca atare, motivul de recurs

invocat nu constituie caz de casare în sensul pct. 14 de la art. 385

9

C. proc. pen., iar din oficiu, potrivit alin. (3) de la textul menționat mai

sus, nu se constată cazuri care să se ia în considerare din oficiu.

Conchizând că, a fost

pronunțată o hotărâre legală și temeinică, Înalta Curte va respinge recursul,

ca nefondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va deduce din pedeapsa

aplicată timpul reținerii și al arestării preventive.

Văzând și dispozițiile art.

189 și urm. C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de inculpatul T.G. împotriva deciziei penale nr. 51 din 17

februarie 2005 a Curții de Apel Craiova.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive, de la 11 august 2004

la 12 aprilie 2005.

Obligă pe recurent la plata

sumei de 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

ce se va avansa din fondul Ministerului de Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 12 aprilie 2005.