ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2344/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

calea contenciosului administrativ la data de 22 aprilie 2004, reclamanta H.M.

a solicitat în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului București, să se

dispună anularea hotărârii nr. 11054/10539 din 5 martie 2002 a Comisiei pentru

aplicarea Legii nr. 189/2000, prin care i-a respins cererea privind

recunoașterea calității de beneficiară a prevederilor acestei legi.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat, în esență, că a refuzat în mod nejustificat să-i acorde

drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, deși prin întregul material

probator administrat a făcut dovada că părinții săi s-au refugiat din

teritoriul Ardealului de Nord aflat sub ocupație străină în urma Dictatului de la Viena, în localitatea Simeria, unde reclamanta s-a născut la data de 31 ianuarie 1943.

Prin sentința civilă nr. 1369

din 28 mai 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ,

a admis acțiunea reclamantei H.M., a anulat hotărârea nr. 11054/10539 din 5

martie 2004, emisă de pârâta Casa de Pensii a municipiului București pe care a

obligat-o să-i recunoască reclamantei, calitatea de refugiată pe perioada 31

ianuarie 1943 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 septembrie 2003.

Pentru a se pronunța în

acest sens, instanța de fond a reținut că din probele administrate în cauză

rezultă că, datorită persecuțiilor de natură etnică, părinții reclamantei s-au

refugiat din teritoriului Ardealului de Nord, ocupat de trupele maghiare în

urma Dictatului de la Viena, în localitatea Simeria, unde reclamanta s-a născut

la data de 31 ianuarie 1943. Totodată, prima instanță a înlăturat susținerile

pârâtei potrivit cărora reclamanta nu poate beneficia de drepturile conferite

de Legea nr. 189/2000, deoarece s-a născut la aproximativ 3 ani de la data

refugiului părinților.

În consecință, instanța a

reținut împrejurarea că reclamanta nu era născută la data refugiului, nu este

de natură să justifice refuzul recunoașterii calității de refugiat din momentul

nașterii, fiind de neconceput ca un membru al familiei să dobândească alt

statut, decât restul membrilor săi.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

În esență, se susține că reclamanta

nu este îndreptățită să beneficieze de statutul de refugiat în condițiile

prevăzute de Legea nr. 189/2000, deoarece nu a fost strămutată în localitatea

Simeria, acest lucru întâmplându-se numai cu părinții săi. De asemenea,

recurenta susține că reclamanta nu poate fi considerată ca făcând parte din

categoria copiilor concepuți înainte sau în timpul strămutării, deoarece nu

îndeplinește condiția ca nașterea să fi intervenit într-un interval de maximum

300 de zile de la data strămutării părinților.

Examinându-se sentința

atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză,

precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul

este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de

prevederile ordonanței, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor

instaurate începând cu 6 septembrie 1940 și până la 6 martie 1945, a avut de

suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind

și aceea a strămutării în altă localitate, decât cea de domiciliu [art. 1 lit.

c)].

Din probele administrate în

cauză rezultă că, din luna septembrie 1940, ca urmare a persecuțiilor etnice,

părinții reclamantei s-au refugiat din Ardealul de Nord, vremelnic ocupat de

trupele hortyste, ca urmare a Dictatului de la Viena, în localitatea Simeria (Hunedoara), unde reclamanta s-a născut la 31 ianuarie 1943.

Curtea nu poate lua în

considerare motivele de recurs privind nașterea reclamantei la mai mult de 300

de zile de la data refugiului părinților.

Din interpretarea

teleologică a prevederilor O.G. nr. 105/1999, așa cum a fost aprobată prin

Legea nr. 189/2000, rezultă că obiectul și scopul reglementării îl constituie

acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de

persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din

motive etnice.

Având în vedere că

legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate

persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor

exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoanele

care au suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au

suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt asupra lor.

Acesta este cazul copiilor

care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost

strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel,

toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este

necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi

au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit

aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa.

Prin urmare, instanța de

fond a reținut corect situația de fapt și a interpretat judicios dispozițiile

legale aplicabile. Pe cale de consecință, recursul declarat de pârâtă este

nefondat și urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1396

din 28 mai 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 aprilie 2005.