ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7580/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, sub nr. 2625 din 14 august 2003, reclamanta D.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București – Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, anularea hotărârii nr. 5823/7905 bis din 10 iulie 2003, prin care pârâta a refuzat să-i recunoască acesteia, calitatea de beneficiară a drepturilor prevăzute de legea menționată, cu modificările și completările ulterioare.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că s-a născut la data de 2 octombrie 1941, în localitatea Simeria, județul Hunedoara, în perioada în care părinții săi aveau statutul de refugiați, aceștia fiind nevoiți să se refugieze, în luna octombrie 1940, din localitatea de domiciliu, Cluj, refugiu ce a avut loc pe fondul evenimentelor istorice care s-au produs în septembrie 1940, când zona Ardealului de Nord a trecut sub jurisdicția Statului ungar; refuzul pârâtei, de a-i recunoaște calitatea de beneficiară a drepturilor prevăzute de legea sus menționată, este nejustificat, în condițiile în care ea, reclamanta, a fost obligată să trăiască în refugiu, împărtășind situația părinților săi. Pârâta, prin întâmpinarea depusă, a solicitat respingerea acțiunii, susținând că din actele depuse în probațiune, se reține faptul că reclamanta nu a avut statutul de refugiat, fiind concepută și născută ulterior momentului refugiului părinților săi.

Prin sentința civilă nr. 1734 din 28 octombrie 2003, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a respins acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată, instanța reținând că reclamanta nu a avut statutul de refugiat, fiind născută la peste un an de la momentul refugiului părinților săi, astfel că nu-i poate fi recunoscută calitatea de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamanta, criticând-o ca netemeinică și nelegală. Prin motivele de recurs, reclamanta a arătat că instanța de fond nu a ținut seama de faptul că actele normative care reglementează drepturile persoanelor refugiate, nu prevăd un tratament discriminatoriu pentru copii născuți în timpul refugiului.

Examinând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., această instanță constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare. Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 586 / 2002, de prevederile acestei legi beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată sau strămutată în altă localitate. Din conținutul textului de lege menționat rezultă că în ceea ce privește acordarea drepturilor compensatorii, nu se face nici o diferențiere în legătură cu persoanele care au fost nevoite să trăiască în refugiu.

Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetățeni români, care au suferit consecințele refugiului, în această categorie intrând implicit și copiii născuți în refugiu, indiferent de momentul conceperii acestora, Statul român având obligația de protecție și sprijin, în mod egal, pentru toți cetățenii săi. Cum în cauză s-a făcut dovada că reclamanta s-a născut în perioada refugiului părinților săi, aceasta, începând cu data nașterii sale, respectiv, 2 octombrie 1941, a împărtășit situația părinților săi, suportând consecințele refugiului care implicit, s-au răsfrânt și asupra sa. Pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., recursul va fi admis, sentința instanței de fond va fi casată și pe fond, acțiunea reclamantei va fi admisă, hotărârea nr. 5823/7905 bis din 10 iulie 2003, emisă de pârâtă, va fi anulată. Totodată, se va constata că reclamanta are statutul de refugiată pentru perioada 2 octombrie 1941 – 6 martie 1945, urmând ca pârâta să-i acorde drepturile legale aferente, începând cu data de 1 aprilie 2003.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de D.A. împotriva sentinței civile nr. 1734 din 28 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ. Casează sentința atacată și pe fond, admite acțiunea formulată de reclamanta D.A. Anulează hotărârea nr. 5823/7905 bis din 10 iulie 2003 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 din cadrul Casei de Pensii a municipiului București și constată că reclamanta are statutul de refugiată pentru perioada 2 octombrie 1941 – 6 martie 1945. Obligă pârâta, să-i acorde reclamantei, drepturile legale, începând cu data de 1 aprilie 2003. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2004.