ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1452/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1452/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 837
din 28 aprilie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios
administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamanta C.V., în contradictoriu
cu Casa de Pensii a municipiului București, a anulat hotărârea nr. 10554/10001
din 20 februarie 2004, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 din
cadrul pârâtei, pe care a obligat-o să emită o nouă hotărâre prin care să îi
recunoască și să îi acorde drepturile prevăzute de această lege, pentru
perioada 26 ianuarie 1944 - 6 martie 1945, cu începere de la 1 august 2003.
Pentru a hotărî astfel,
instanța de fond a reținut din probele dosarului, că reclamanta s-a născut în
perioada de refugiu a părinților săi, din Ardealul de Nord, având același
statut de persoană strămutată, asemenea părinților și celorlalți membri ai
familiei sale.
Împotriva acestei sentințe a
declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului București, criticând-o ca
nelegală și invocând motivul de casare prevăzut la art. 304 pct. 9 și art. 304
1
C. proc. civ.
Recurenta a susținut că nu
s-a făcut dovada persecuției etnice, reclamanta neîncadrându-se în prevederile
legii, întrucât nu a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate,
având în vedere și împrejurarea că părinții săi s-au refugiat în anul 1940, iar
aceasta s-a născut în anul 1944.
Examinând cauza, în raport
cu motivele invocate, se constată că refugiul familiei reclamantei, produs ca
urmare a ocupării teritoriului cedat din Ardealul de Nord, a rezultat din actul
oficial emis de Arhivele Naționale, neavând relevanță juridică împrejurarea că
reclamanta nu era născută la data refugiului, câtă vreme aceasta a dobândit
statutul de refugiat al părinților, pentru perioada dintre data nașterii sale
și cea a încetării stării de refugiu, beneficiind, ca atare, de prevederile art.
1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Față de cele ce preced,
urmează a se respinge prezentul recurs, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 837
din 28 aprilie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios
administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 7 martie 2005.