ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1211/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 627

din 12 august 2004, Tribunalul Cluj a respins cererea de revizuire formulată de

condamnatul M.A. reținând că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 394

C. proc. pen.

Împotriva hotărârii penale

pronunțate de tribunal a formulat apel condamnatul care a reiterat motivele

arătate în cererea sa, solicitând reaudierea martorului P.V. și ca urmare a

stabilirii corecte a stării de fapt, să se constate că fapta pentru care a fost

condamnat a fost săvârșită de mama sa.

Curtea de Apel Cluj a

respins, ca nefondat, apelul condamnatului, reținând că pentru a pronunța

hotărârea de condamnare a revizuientului, respectiv sentința penală nr.

512/2003 a Tribunalului Cluj rămasă definitivă prin respingerea recursului

inculpatului, instanța de fond a administrat un probatoriu amplu pe baza căruia

și-a format convingerea că inculpatul se face vinovat de comiterea faptei

pentru care a fost trimis în judecată, faptă pentru care i-a aplicat o pedeapsă

corect individualizată, prin recunoașterea circumstanțelor atenuante în

favoarea acestuia.

S-a mai reținut că cererea

de reaudiere a unui martor și de reapreciere a probelor nu se circumscriu

cazurilor expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Împotriva deciziei a

declarat recurs revizuientul reiterând susținerile din cererea de revizuire și

a solicitat casarea hotărârilor atacate și pe fond achitarea sa,

considerându-se nevinovat.

Recursul nu este întemeiat.

Împrejurarea că, pentru

dovedirea susținerilor sale, condamnatul a propus, în revizuire, pe lângă

reaudierea unor martori ascultați la judecarea cauzei în fond și audierea unor

martori noi, nu poate determina admiterea cererii de revizuire, deoarece prin

textul invocat, 394 lit. a) C. proc. pen., se cere ca faptele și împrejurările

învederate să fie noi, iar nu mijloacele de probă, fiind inadmisibil ca pe

calea extraordinară a revizuirii să se obțină o prelungire a probațiunii pentru

fapte și împrejurări deja recunoscute și cenzurate de instanțele care au

soluționat cauzele.

Pe de altă parte este de

observat că nici dispozițiile art. 394 lit. d) C. proc. pen., nu sunt

aplicabile.

Pentru ca cercetarea abuzivă

să constituie temei de revizuire este necesar ca ea să fi fost dovedită în

prealabil și constatată printr-o hotărâre judecătorească definitivă, ceea ce în

speță nu este cazul.

De altfel, chiar

revizuientul într-o declarație a precizat că nu a depus plângere pentru

săvârșirea vreunei infracțiuni de către organul de cercetare penală.

Așa fiind, pentru

considerentele arătate, Înalta Curte constată că hotărârile instanțelor de fond

și de apel prin care s-au respins cererea de revizuire și respectiv apelul

declarat de condamnat, sunt corecte astfel că recursul apare, ca nefondat, și

va fi respins, ca atare, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen.

Văzând și dispozițiile art.

192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de revizuientul condamnat M.A. împotriva deciziei penale nr.

277 din 28 septembrie 2004 a Curții de Apel Cluj.

Obligă recurentul condamnat

la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică,

azi 17 februarie 2005.