ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1211/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 627 din 12 august 2004, Tribunalul Cluj a respins cererea de revizuire formulată de condamnatul M.A. reținând că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 394 C. proc. pen. Împotriva hotărârii penale pronunțate de tribunal a formulat apel condamnatul care a reiterat motivele arătate în cererea sa, solicitând reaudierea martorului P.V. și ca urmare a stabilirii corecte a stării de fapt, să se constate că fapta pentru care a fost condamnat a fost săvârșită de mama sa.

Curtea de Apel Cluj a respins, ca nefondat, apelul condamnatului, reținând că pentru a pronunța hotărârea de condamnare a revizuientului, respectiv sentința penală nr. 512/2003 a Tribunalului Cluj rămasă definitivă prin respingerea recursului inculpatului, instanța de fond a administrat un probatoriu amplu pe baza căruia și-a format convingerea că inculpatul se face vinovat de comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată, faptă pentru care i-a aplicat o pedeapsă corect individualizată, prin recunoașterea circumstanțelor atenuante în favoarea acestuia. S-a mai reținut că cererea de reaudiere a unui martor și de reapreciere a probelor nu se circumscriu cazurilor expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc.

pen. Împotriva deciziei a declarat recurs revizuientul reiterând susținerile din cererea de revizuire și a solicitat casarea hotărârilor atacate și pe fond achitarea sa, considerându-se nevinovat. Recursul nu este întemeiat. Împrejurarea că, pentru dovedirea susținerilor sale, condamnatul a propus, în revizuire, pe lângă reaudierea unor martori ascultați la judecarea cauzei în fond și audierea unor martori noi, nu poate determina admiterea cererii de revizuire, deoarece prin textul invocat, 394 lit. a) C. proc. pen., se cere ca faptele și împrejurările învederate să fie noi, iar nu mijloacele de probă, fiind inadmisibil ca pe calea extraordinară a revizuirii să se obțină o prelungire a probațiunii pentru fapte și împrejurări deja recunoscute și cenzurate de instanțele care au soluționat cauzele.

Pe de altă parte este de observat că nici dispozițiile art. 394 lit. d) C. proc. pen., nu sunt aplicabile. Pentru ca cercetarea abuzivă să constituie temei de revizuire este necesar ca ea să fi fost dovedită în prealabil și constatată printr-o hotărâre judecătorească definitivă, ceea ce în speță nu este cazul. De altfel, chiar revizuientul într-o declarație a precizat că nu a depus plângere pentru săvârșirea vreunei infracțiuni de către organul de cercetare penală. Așa fiind, pentru considerentele arătate, Înalta Curte constată că hotărârile instanțelor de fond și de apel prin care s-au respins cererea de revizuire și respectiv apelul declarat de condamnat, sunt corecte astfel că recursul apare, ca nefondat, și va fi respins, ca atare, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat M.A. împotriva deciziei penale nr. 277 din 28 septembrie 2004 a Curții de Apel Cluj. Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 februarie 2005.