ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6867/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 457 din 3 august 2006 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr. 5813/2006 (nr. unic 5722/117/2006), a fost respinsă cererea de revizuire formulată de condamnatul M.T. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată sub nr. 5813/2006 condamnatul M.T.

a solicitat pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună revizuirea dosarului penal (sentința penală nr. 397/2000 a Tribunalului Cluj definitivă prin sentința penală nr. 359/2002 a Curții Supreme de Justiție) în care s-a dispus condamnarea sa la pedeapsa privării de libertate de un an și 6 luni cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., arătând că este grav bolnav și nevinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, invocând prevederile art. 394 lit. a) C. proc. pen. Verificând actele și lucrările dosarului Tribunalul Cluj a constatat că în cererea sa de revizuire condamnatul nu a indicat elemente noi, de care instanța de judecată să nu fi avut cunoștință cu ocazia pronunțării hotărârii, astfel că, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 394 C. proc.

pen., instanța a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de acesta. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel condamnatul M.T., care a criticat hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate sub aspectul greșitei respingeri a cererii de revizuire formulată. În motivele de apel revizuientul a arătat că a depus acte noi la dosarul cauzei, din care rezultă faptul că între acesta și S.N.T. nu a existat un raport de muncă, iar că judecătorul care s-a pronunțat în fondul cauzei a fost exclus din magistratură. Prin decizia penală nr. 229/ A din 4 octombrie 2006, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul M.T.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a constatat că motivele invocate de revizuient nu sunt întemeiate, întrucât pe fondul cauzei a fost analizată calea pe care revizuientul o avea cu S.N.T., iar judecătorul care a solicitat cauza în fond a plecat din magistratură prin demisie și nu prin excludere. A reținut instanța de apel că, în conformitate cu art. 394 lit. d) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când un membru al completului de judecată a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, condiții care nu sunt îndeplinite în cazul de față. Prin urmare, reținând că în cauză nu sunt întrunite cazurile prevăzute de art. 394 lit. a) sau lit. d) C. proc.

pen., instanța de apel a respins cererea formulată de revizuient. Împotriva deciziei penale pronunțate de instanța de apel, în termen legal, a declarat recurs revizuientul condamnat M.T., care a criticat hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate, fără a indica în scris motivele de recurs. Concluziile apărătorului recurent revizuient, ale reprezentantului Ministerului Public, precum și ultimul cuvânt al inculpatului au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei hotărâri. Înalta Curte, examinând hotărârea sub aspectul motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu, în conformitate cu art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., constată că nu este fondat pentru considerentele care urmează.

Potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută, între altele, când s-au descoperit fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanța de soluționare a cauzei. Examinând hotărârea pronunțată, în raport de prevederile legale invocate de revizuient în cuprinsul cererii de revizuire mai sus enunțate, Înalta Curte constată că textul de lege menționat nu e aplicabil, susținerile acestuia fiind avute în vedere cu ocazia soluționării cauzei în fond. Textul de lege invocat de revizuient presupune ca faptele sau împrejurările învederate, să fie fapte probatorii noi, iar nu mijloace de probă, fiind inadmisibil ca pe calea extraordinară a revizuirii să se obțină o prelungire a probațiunii pentru fapte și împrejurări cunoscute și verificate de instanțele care au soluționat cauza.

Conform art. 394 lit. d) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută în condițiile în care un membru al completului de judecată a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere. Art. 395 C. proc. pen., stabilește că situațiile care constituie cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 lit. b), c) și d) se dovedesc prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanța procurorului, dacă prin aceasta s-a dispus asupra fondului cauzei. Prin urmare, reținând că în cauză nu sunt întrunite nici unul din cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen., Înalta Curte constată că în mod întemeiat instanța de fond și apel au respins cererea formulată de revizuient. Față de cele învederate Înalta Curte, urmează ca în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., să respingă, ca nefondat, recursul declarat de recurentul revizuient M.T. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuient va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul revizuient M.T. împotriva deciziei penale nr. 229/ A din 4 octombrie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 noiembrie 2006.