ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2675/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

SC V.I. SRL Tecuci, în

contradictoriu cu Ministerul Finanțelor și Garda Financiară București, a

solicitat anularea procesului-verbal din 5 martie 2002, încheiat de Garda

Financiară Galați și a deciziei nr. 546 din 20 noiembrie 2002, a Ministerului

Finanțelor și exonerarea de plata sumelor de 2.418.994.148 lei accize,

460.208.401 lei majorări de întârziere aferente plății accizelor, 873.238.888

lei T.V.A. și 294.254.597 lei majorări de întârziere.

Curtea de Apel Galați, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 124/F din 25

august 2003, a respins acțiunea, ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că reclamanta a achiziționat mărfuri de la o altă societate

comercială, pe care la rândul său, le-a comercializat, fără a plăti T.V.A.

Considerând hotărârea

nelegală, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7

și 9 C. proc. civ.

S-a susținut că sentința nu

a fost motivată și că s-a făcut o aplicare greșită a legii, întrucât

administratorul societății, pe aceleași probe, a fost scos de sub urmărire

penală, pentru evaziune fiscală.

Recursul este nefondat.

În urma unui control

efectuat de Garda Financiară, la reclamantă, s-a încheiat procesul-verbal din 5

martie 2002, prin care s-au constatat mai multe abateri privind disciplina

financiar-contabilă.

Astfel, s-a reținut că

pentru cantitatea de 85.915 tone concentrat aromatizat, produs petrolier

neaccizat nu se prezintă nici o dovadă privind înstrăinarea și cum acesta nu

s-a regăsit la inventarul faptic efectuat s-a procedat la calcularea unei

accize de 270/Euro/tona, respectiv 23.197 Euro, adică 561.275.821 lei.

De asemenea, pentru

cantitatea de 253,19 tone benzină de extracție s-a procedat la calcularea unei

accize de 270/Euro/tona, rezultând o obligație de plată privind accizele în

sumă de 1.857.718.327 lei.

Totodată, s-a dispus virarea

la bugetul de stat, a sumei de 413.630.000 lei reprezentând T.V.A. sustras la

plată cu ajutorul facturii seria BACB nr. 4901890/2001, cât și a sumei de

206.815.000 lei reprezentând majorări de întârziere T.V.A., sustras prin

factura menționată.

În procedura prealabilă

fiscală, prin decizia nr. 546 din 20 noiembrie 2003, a Ministerului de Finanțe,

s-a dispus desființarea procesului-verbal pentru capitolele referitoare la

accizele în sumă de 2.418.994.148 lei, a majorărilor de întârziere aferente

accizelor, în sumă de 460.208.401 lei, a T.V.A. în sumă de 459.608.888 lei,

precum și a majorărilor de întârziere aferente T.V.A., în sumă de 87.439.597

lei, cât și a impozitului pe profit, în sumă de 544.250.000 lei și a

majorărilor aferente, în sumă de 233.958.875 lei, în vederea refacerii

controlului pentru aceeași perioadă și aceleași tipuri de impozite.

S-a respins cererea

societății cu privire la T.V.A. de plată în sumă de 413.630.000 lei și a

majorărilor aferente în sumă de 206.815.000 lei.

Această ultimă măsură a fost

contestată prin acțiunea formulată la instanță, susținându-se că în mod

nejustificat nu i s-a acordat dreptul de deducere a T.V.A. înscris în factura BACB

nr. 4901898 din 31 ianuarie 2001, emisă de SC D.D. SRL Deva, întrucât acest

document întrunește cerințele H.G. nr. 831/1997, iar furnizorul era plătitor de

T.V.A., conform art. 19 din O.U.G. nr. 17/2000.

Instanța a respins în mod

justificat cererea societății, reținând că actul prezentat nu întrunește

condițiile legale pentru a fi considerat document justificativ.

Din examinarea facturii în

discuție rezultă că aceasta nu cuprinde elementele esențiale: numele

delegatului, datele de identificare ale acestuia, numărul de înmatriculare al

mijlocului de transport, semnătura de primire a bunurilor de către beneficiar.

Nu există o notă de

intrare-recepție a bunurilor în gestiunea societății.

Organul de control

verificând proveniența facturii în cauză, a constatat că aceasta a fost

achiziționată de către SC C.F.P., și nu de către reclamantă, nu a fost

înregistrată în evidența contabilă a acesteia din urmă.

Nefiind întrunite cerințele art.

19 din O.U.G. nr. 17/2002, în mod corect s-a reținut că societatea nu poate

beneficia de deducerea T.V.A. - ului.

Hotărârea a fost motivată și

nu s-a aplicat greșit legea; astfel, recursul fiind nefondat, în baza art. 312 C.

proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC V.I. SRL Tecuci, împotriva sentinței civile nr. 124/F din 25 august 2003,

a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 aprilie 2005.