ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2675/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: SC V.I. SRL Tecuci, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor și Garda Financiară București, a solicitat anularea procesului-verbal din 5 martie 2002, încheiat de Garda Financiară Galați și a deciziei nr. 546 din 20 noiembrie 2002, a Ministerului Finanțelor și exonerarea de plata sumelor de 2.418.994.148 lei accize, 460.208.401 lei majorări de întârziere aferente plății accizelor, 873.238.888 lei T.V.A. și 294.254.597 lei majorări de întârziere. Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 124/F din 25 august 2003, a respins acțiunea, ca nefondată. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamanta a achiziționat mărfuri de la o altă societate comercială, pe care la rândul său, le-a comercializat, fără a plăti T.V.A.

Considerând hotărârea nelegală, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. S-a susținut că sentința nu a fost motivată și că s-a făcut o aplicare greșită a legii, întrucât administratorul societății, pe aceleași probe, a fost scos de sub urmărire penală, pentru evaziune fiscală. Recursul este nefondat. În urma unui control efectuat de Garda Financiară, la reclamantă, s-a încheiat procesul-verbal din 5 martie 2002, prin care s-au constatat mai multe abateri privind disciplina financiar-contabilă. Astfel, s-a reținut că pentru cantitatea de 85.915 tone concentrat aromatizat, produs petrolier neaccizat nu se prezintă nici o dovadă privind înstrăinarea și cum acesta nu s-a regăsit la inventarul faptic efectuat s-a procedat la calcularea unei accize de 270/Euro/tona, respectiv 23.197 Euro, adică 561.275.821 lei.

De asemenea, pentru cantitatea de 253,19 tone benzină de extracție s-a procedat la calcularea unei accize de 270/Euro/tona, rezultând o obligație de plată privind accizele în sumă de 1.857.718.327 lei. Totodată, s-a dispus virarea la bugetul de stat, a sumei de 413.630.000 lei reprezentând T.V.A. sustras la plată cu ajutorul facturii seria BACB nr. 4901890/2001, cât și a sumei de 206.815.000 lei reprezentând majorări de întârziere T.V.A., sustras prin factura menționată. În procedura prealabilă fiscală, prin decizia nr. 546 din 20 noiembrie 2003, a Ministerului de Finanțe, s-a dispus desființarea procesului-verbal pentru capitolele referitoare la accizele în sumă de 2.418.994.148 lei, a majorărilor de întârziere aferente accizelor, în sumă de 460.208.401 lei, a T.V.A.

în sumă de 459.608.888 lei, precum și a majorărilor de întârziere aferente T.V.A., în sumă de 87.439.597 lei, cât și a impozitului pe profit, în sumă de 544.250.000 lei și a majorărilor aferente, în sumă de 233.958.875 lei, în vederea refacerii controlului pentru aceeași perioadă și aceleași tipuri de impozite. S-a respins cererea societății cu privire la T.V.A. de plată în sumă de 413.630.000 lei și a majorărilor aferente în sumă de 206.815.000 lei. Această ultimă măsură a fost contestată prin acțiunea formulată la instanță, susținându-se că în mod nejustificat nu i s-a acordat dreptul de deducere a T.V.A. înscris în factura BACB nr. 4901898 din 31 ianuarie 2001, emisă de SC D.D. SRL Deva, întrucât acest document întrunește cerințele H.G.

nr. 831/1997, iar furnizorul era plătitor de T.V.A., conform art. 19 din O.U.G. nr. 17/2000. Instanța a respins în mod justificat cererea societății, reținând că actul prezentat nu întrunește condițiile legale pentru a fi considerat document justificativ. Din examinarea facturii în discuție rezultă că aceasta nu cuprinde elementele esențiale: numele delegatului, datele de identificare ale acestuia, numărul de înmatriculare al mijlocului de transport, semnătura de primire a bunurilor de către beneficiar. Nu există o notă de intrare-recepție a bunurilor în gestiunea societății. Organul de control verificând proveniența facturii în cauză, a constatat că aceasta a fost achiziționată de către SC C.F.P., și nu de către reclamantă, nu a fost înregistrată în evidența contabilă a acesteia din urmă.

Nefiind întrunite cerințele art. 19 din O.U.G. nr. 17/2002, în mod corect s-a reținut că societatea nu poate beneficia de deducerea T.V.A. - ului. Hotărârea a fost motivată și nu s-a aplicat greșit legea; astfel, recursul fiind nefondat, în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC V.I. SRL Tecuci, împotriva sentinței civile nr. 124/F din 25 august 2003, a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 aprilie 2005.