ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2620/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 8 aprilie 2004, reclamantul C.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București, anularea hotărârii nr. 8644/7779 din 21 octombrie 2003, emisă de pârâtă și emiterea unei noi hotărâri prin care să-i recunoască și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000. În motivarea acțiunii sale, reclamantul a susținut că a făcut dovada că s-a refugiat din localitatea Ungheni, Republica Moldova, în raionul Snagov din România, din cauza persecuțiilor etnice exercitate de armatele sovietice, asupra populației române din zonă. În aceste condiții, reclamantul a apreciat că refuzul pârâtei de a-i recunoaște calitatea de refugiat, cu consecința acordării drepturilor prevăzute de lege, este nelegal.

Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1394 din 1 iunie 2004, a admis acțiunea, a anulat actul administrativ atacat și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, pentru perioada aprilie 1944 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 martie 2003. În motivarea soluției, instanța a reținut că reclamantul a făcut dovada încadrării în situația prevăzută de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada indicată, în condițiile prevăzute de art. 6 alin. (1) din ordonanță și art. 6 alin. (3) din Normele metodologice de aplicare a ordonanței, aprobate prin H.G.

nr. 127/2002, fiind evidentă eroarea din declarațiile martorilor, cu privire la localizarea comunei Ungheni, și anume, în județul Iași - România, în loc de Ungheni, aflată pe teritoriul Republicii Moldova, la nord de localitatea cu aceeași denumire de pe teritoriul României. Împotriva sentinței de mai sus, pârâta Casa de Pensii a municipiului București a declarat recurs, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Recurenta a susținut, în esență, că reclamantul nu a făcut dovada persecuției etnice potrivit art. 4 din H.G. nr. 127/2002, instanța de fond apreciind eronat probele dosarului și aplicând greșit legea. Recursul este nefondat. Prin hotărârea nr. 8644/7779 din 21 octombrie 2003, pârâta a respins cererea reclamantului, de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, motivând că acesta nu a dovedit persecuția etnică, conform art. 4 din H.G.

nr. 127/2002. Potrivit art. 4 alin. (2) din H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, se poate face, în lipsa actelor oficiale, prin declarație cu martori. În cauză, declarațiile autentificate sub nr. 141, nr. 142 și, respectiv, nr. 184/2003, ale martorelor D.V., B.L. și S.S., atestă că, din cauza persecuțiilor din perioada ocupației, reclamantul, s-a refugiat la începutul lunii aprilie 1944, din localitatea Ungheni, județul Iași, în raionul Snagov, România. Din copia certificatului de naștere seria NL nr. 571337, eliberat de Primăria sectorului 1 București, la data de 5 decembrie 2003, rezultă, însă, că reclamantul C.G.

s-a născut la 14 iunie 1924, în localitatea Ungheni, Republica Moldova. În atare situație, menționarea de către martori, a localității de naștere a reclamantului, ca fiind situată în județul Iași, care a făcut parte din teritoriul statului român, atât înainte, cât și după cedarea Basarabiei, este, cu certitudine, o eroare materială, înlăturată de certificatul de naștere menționat, act oficial ce se încadrează în mijloacele legale de probă. De altfel, în certificatul de naștere seria NP nr. 370145 și în livretul militar seria Nj nr. 049721, aparținând fratelui reclamantului, C.M., este trecut corect locul nașterii, ca fiind Ungheni - Republica Moldova (U.R.S.S.), acesta beneficiind, pe baza probelor administrate, de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, în baza hotărârii nr. 8217/7446 din 26 septembrie 2003, a Casei de Pensii a municipiului București.

Rezultă, deci, că reclamantul a făcut dovada, conform prevederilor legale precitate, că a plecat în refugiu din localitatea Ungheni - Republica Moldova, în raionul Snagov, România. În ce privește motivul refugiului, acesta trebuie apreciat în funcție de realitățile istorice ale momentului, fiind de notorietate persecuțiile etnice exercitate de către armata sovietică, asupra populației române din zonă. În consecință, față de dovezile de la dosar, se constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1394 din 1 iunie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 aprilie 2005.