ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4817/2004

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 857 din 24

iunie 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art. 334 C.

proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor de omor

deosebit de grav și tentativă la infracțiunea de tâlhărie, fapte prevăzute și

pedepsite de art. 174, raportat la art. 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 37

lit. a) C. pen. și art. 211 alin. (3) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit.

a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunea de

omor deosebit de grav, faptă prevăzută și pedepsită de art. 174 C. pen.,

raportat la art. 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 174 C. pen., raportat

la art. 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat

pe inculpatul C.M. la pedeapsa închisorii de 22 de ani.

În baza art. 61 C. pen., a revocat

beneficiul liberării condiționate privind pedeapsa de 5 ani închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 366 din 5 martie 1999, pronunțată de

Judecătoria sector 1 București, în dosarul nr. 22528/1998 rămasă definitivă

prin decizia penală nr. 481 din 5 aprilie 1999, pronunțată de Tribunalul

București și a contopit restul de pedeapsă rămas neexecutat de 392 zile cu

pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa

cea mai grea, aceea de 22 de ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen., pe perioada executării pedepsei.

Conform art. 65 C. pen., a interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată

de 10 ani, după executarea pedepsei principale.

Conform art. 67 C. pen., a aplicat

inculpatului pedeapsa complimentară a degradării militare.

În baza art. 350 C. proc. pen., a

menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din

pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 21 octombrie 2003 la

zi.

A luat act că în cauză nu există

constituire de parte civilă.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., a

confiscat de la inculpat cuțitul, lucru care a servit la săvârșirea

infracțiunii, corp delict aflat la Camera de corpuri delicte a D.G.P.M.B.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut, în esență, că în data de 6 februarie 2003, în

incinta casei parohiale a Bisericii Icoanei, inculpatul C.M. a ucis-o pe C.M.,

soacra preotului paroh, prin aplicarea mai multor lovituri de cuțit, în scopul

sustragerii de bunuri, însă fiind surprins de nepotul victimei a fugit de la

locul faptei.

Ulterior, fiind depistat și audiat

de organele de urmărire penală, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor.

Situația de fapt și vinovăția

inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în

cauză, respectiv: procesul verbal de cercetare la fața locului, însoțit de

planșa foto, raportul de autopsie nr. A.3/183/2003, raportul de constatare

tehnico-științifică criminalistică, declarațiile martorilor P.B.I., N.I., G.V.,

F.V., C.I., procesele verbale de recunoaștere după fotografie, procesele

verbale de confruntare, procesul verbal de reconstituire, precum și

declarațiile inculpatului C.M.

În faza de cercetare judecătorească,

fiind audiat, inculpatul a recunoscut fapta săvârșită, arătând că scopul pentru

care a omorât a fost acela de a sustrage bunuri, însă în final nu a reușit să

sustragă nici un obiect din casa parohială.

Curtea de Apel București, secția a II-a

penală, prin decizia penală nr. 581 din 5 august 2004, a respins ca nefondat

apelul declarat de inculpatul C.M., împotriva sentinței penale nr. 857 din 24

iunie 2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală, însușindu-și

argumentația instanței de fond.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul, pe motivul greșitei individualizări a pedepsei, lăsând la

aprecierea instanței soluționarea acestuia.

Recursul este nefondat.

Analizând decizia atacată, sub

aspectul individualizării pedepsei, Curtea constată că instanța de apel a avut

în vedere criteriile generale, prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul

de pericol social deosebit al infracțiunii comise, împrejurările concrete în

care s-a săvârșit, limitele minime și maxime de pedeapsă prevăzute de textul de

lege incriminator, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, care

deși a avut o atitudine sinceră și cooperantă după momentul punerii în executare

a măsurii preventive, până la acea dată s-a sustras urmăririi penale. Totodată,

s-a avut în vedere violența extremă de care a dat dovadă inculpatul care, în

scopul de a comite sau ascunde o faptă de tâlhărie, prin aplicarea mai multor

lovituri cu cuțitul asupra victimei a cauzat decesul acesteia. Nu în ultimul

rând s-a avut în vedere faptul că inculpatul este recidivist, dovedind

persistență infracțională, toate acestea ducând la concluzia unui grad sporit

de periculozitate a inculpatului.

Față de toate aceste aspecte, se

constată că ambele instanțe au realizat o justă individualizare a pedepsei

aplicate, astfel încât nu se impune redozarea acesteia.

Ca atare, după verificarea cauzei și

în raport de dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

recursul fiind nefondat, Curtea urmează a-l respinge, conform art. 385

15

alin. (1) lit. b) C. proc. pen. și a dispune conform dispozitivului prezentei

decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.M., împotriva deciziei penale nr. 581 din 5 august 2004

a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 21 octombrie 2003 la 27

septembrie 2004.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27

septembrie 2004.