ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4004/2004

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1977 din 6 mai 2004, Judecătoria Craiova a respins plângerea formulată de petentul T.A., în contradictoriu cu intimații Șt.I. și B.M., împotriva rezoluției nr. 7026/1998 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova. Pentru a hotărî astfel, instanța a constatat că în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de cei doi făptuitori, întrucât din probe nu au rezultat elemente constitutive ale infracțiunilor de fals și uz de fals. Împotriva hotărârii primei instanțe, petentul a declarat recurs. Înaintea primului termen de judecată, din 2 iulie 2004, fixat pentru judecarea recursului, petentul T.A.

a formulat cerere de recuzare a tuturor judecătorilor din cadrul Tribunalului Dolj. Curtea de Apel Craiova, secția penală, prin încheierea nr. 16 din 2 februarie 2004, în dosarul nr. 1425/P/2004, a respins, ca neîntemeiată, cererea de recuzare, reținând că petentul nu s-a conformat dispozițiilor art. 52 alin. (5) C. proc. pen. Împotriva acestei încheieri, petentul a declarat recurs, criticând încheierea atacată pentru greșita respingere a cererii sale de recuzare. Recursul este nefondat. Astfel este adevărat că părțile care se adresează unei jurisdicții sunt îndreptățite la o legală și corectă judecată care, printre altele depinde și de imparțialitatea judecătorilor cauzei. Acestei necesități în raport de care judecata trebuie să fie mai presus de orice bănuială, legiuitorul a răspuns prin reglementarea, între altele, a instituției recuzării.

Cum însă un mijloc procedural având ca finalitate păstrarea neștirbită a prestigiului justiției nu se poate transforma într-o procedură discreționară, prin art. 51 C. proc. pen., cu referire la art. 46 – art. 48 din același cod, au fost determinate limitativ motivele de recuzare. Așadar, potrivit art. 51 alin. (2) C. proc. pen., recuzarea se formulează în scris sau oral, cu arătarea cazului de incompatibilitate care constituie motivul recuzării. În cazul în care recuzarea privește mai mulți magistrați, această cerință a legii urmează a fi satisfăcută cu privire la fiecare dintre magistrații a căror îndepărtare de la judecarea pricinii se cere. În speță, cererea formulată de petent nu satisface condițiile impuse de legea procesual penală, așa încât soluția secției penale a Curții de Apel Craiova de respingere a cererii informe cu care a fost investită, este temeinică și legală.

Pe de altă parte, în raport de aceleași dispoziții legale menționate, o cerere de recuzare nu poate privi decât magistrații instanțelor la care se află în curs de soluționare cauza în fond sau căi de atac. Așa fiind, încheierea atacată nu este supusă nici unuia din cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 C. proc. pen., criticile formulate nefiind întemeiate. În consecință, pentru considerentele arătate, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul ca nefondat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul T.A. împotriva încheierii nr. 16 din 2 iulie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 1425/2004. Obligă pe recurent la plata sumei de 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 iulie 2004.