ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4004/2004

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1977 din 6

mai 2004, Judecătoria Craiova a respins plângerea formulată de petentul T.A.,

în contradictoriu cu intimații Șt.I. și B.M., împotriva rezoluției nr.

7026/1998 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

constatat că în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de cei

doi făptuitori, întrucât din probe nu au rezultat elemente constitutive ale

infracțiunilor de fals și uz de fals.

Împotriva hotărârii primei instanțe,

petentul a declarat recurs.

Înaintea primului termen de

judecată, din 2 iulie 2004, fixat pentru judecarea recursului, petentul T.A. a

formulat cerere de recuzare a tuturor judecătorilor din cadrul Tribunalului

Dolj.

Curtea de Apel Craiova, secția

penală, prin încheierea nr. 16 din 2 februarie 2004, în dosarul nr.

1425/P/2004, a respins, ca neîntemeiată, cererea de recuzare, reținând că

petentul nu s-a conformat dispozițiilor art. 52 alin. (5) C. proc. pen.

Împotriva acestei încheieri,

petentul a declarat recurs, criticând încheierea atacată pentru greșita

respingere a cererii sale de recuzare.

Recursul este nefondat.

Astfel este adevărat că părțile care

se adresează unei jurisdicții sunt îndreptățite la o legală și corectă judecată

care, printre altele depinde și de imparțialitatea judecătorilor cauzei.

Acestei necesități în raport de care

judecata trebuie să fie mai presus de orice bănuială, legiuitorul a răspuns

prin reglementarea, între altele, a instituției recuzării.

Cum însă un mijloc procedural având

ca finalitate păstrarea neștirbită a prestigiului justiției nu se poate

transforma într-o procedură discreționară, prin art. 51 C. proc. pen., cu

referire la art. 46 – art. 48 din același cod, au fost determinate limitativ

motivele de recuzare.

Așadar, potrivit art. 51 alin. (2)

C. proc. pen., recuzarea se formulează în scris sau oral, cu arătarea cazului

de incompatibilitate care constituie motivul recuzării.

În cazul în care recuzarea privește

mai mulți magistrați, această cerință a legii urmează a fi satisfăcută cu

privire la fiecare dintre magistrații a căror îndepărtare de la judecarea

pricinii se cere.

În speță, cererea formulată de

petent nu satisface condițiile impuse de legea procesual penală, așa încât

soluția secției penale a Curții de Apel Craiova de respingere a cererii informe

cu care a fost investită, este temeinică și legală.

Pe de altă parte, în raport de

aceleași dispoziții legale menționate, o cerere de recuzare nu poate privi

decât magistrații instanțelor la care se află în curs de soluționare cauza în

fond sau căi de atac.

Așa fiind, încheierea atacată nu

este supusă nici unuia din cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

C. proc. pen., criticile formulate nefiind întemeiate.

În consecință, pentru considerentele

arătate, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va

respinge recursul ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petentul T.A. împotriva încheierii nr. 16 din 2 iulie 2004, pronunțată

de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 1425/2004.

Obligă pe recurent la plata sumei de

500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

27 iulie 2004.