ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6409/2004

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 19

din 5 mai 2004, pronunțată în dosarul nr. 6070/2004, Curtea de Apel Cluj, în

baza art. 401 C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a cererii

formulată de petiționara H.N., împotriva sentinței penale nr. 22 din 15 februarie

1962 a Tribunalului Militar Cluj, în favoarea Curții de Apel Tg. Mureș.

Pentru a pronunța această

hotărâre, prima instanță a reținut că prin sentința nr. 35 din 4 martie 2004,

Tribunalul Militar Cluj, în baza art. 26 C. proc. pen., raportat la art. 42 C.

proc. pen., art. 3 pct. 4 din Legea nr. 45/1993, raportat la art. 28

1

C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire

formulată de petiționara H.N. cu privire la sentința penală nr. 22/1962 a Tribunalului

Militar Cluj, în favoarea Curții de Apel Cluj.

Pentru a hotărî astfel,

Tribunalul Militar a reținut că prin cererea adresată Parchetului Militar de pe

lângă Tribunalul Militar Cluj, H.N., fiica condamnatului P.B., a solicitat

revizuirea sentinței penale nr. 22 din 15 februarie 1962, pronunțată în dosarul

nr. 20/1962, al Tribunalului Militar Cluj, prin care acesta a fost condamnat la

o pedeapsă de 5 ani închisoare corecțională și confiscarea în întregime a

averii personale pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale prevăzut de

art. 209 pct. 2 lit. a) C. pen.

Considerându-se competent

Parchetul Militar a efectuat acte de cercetare și a înaintat întregul material

împreună cu concluziile sale Tribunalului Militar Cluj, instanță pe care a

apreciat-o competentă să judece cererea de revizuire.

Primind cauza Curtea de Apel

Tg. Mureș și-a verificat competența și în baza dispozițiilor art. 39 C. proc.

pen. a invocat din oficiu excepția de necompetență materială, punând-o în

discuția părților.

Prin sentința nr. 62 din 29

octombrie 2004, Curtea de Apel Tg. Mureș, în baza art. 42, raportat la art. 401

C. proc. pen. a declinat competența materială privind soluționarea cererii de

revizuire formulată de petiționara H.N., în favoarea Curții de Apel Cluj.

Constatându-se existența

unui conflict negativ de competență a fost sesizată Înalta Curte de Casație și

Justiție.

Analizând actele și

lucrările din dosar, respectiv hotărârile pronunțate de cele două instanțe, în

raport de dispozițiile art. 401 C. proc. pen., art. 28

1

C. proc.

pen. precum și art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte constată

că în cauză competența soluționării cererii de revizuire formulată de

petiționara H.N. aparține Curții de Apel Cluj.

Potrivit art. 401 C. proc.

pen., competentă să judece cererea de revizuire este instanța care a judecat

cauza în primă instanță. Când temeiul cererii de revizuire constă în existența

unor hotărâri ce nu se pot concilia, competența se determină potrivit

dispozițiilor art. 35 din același cod.

În cauza de față, petiționara

H.N. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 22 din 15 februarie 1962,

pronunțată de Tribunalul Militar Cluj prin care tatăl său P.B., în prezent

decedat, a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare corecțională și

confiscarea în întregime a averii personale pentru delictul de uneltire contra ordinii

sociale prevăzut de art. 209 pct. 2 lit. a) C. pen.

În aceste condiții, potrivit

art. 401 C. proc. pen., instanța competentă să soluționeze cererea de revizuire

a petiționarei ar fi Tribunalul Militar Cluj, însă ca urmare a modificărilor

legislative intervenite din anul 1962 până în prezent, în sensul că

dispozițiile art. 209 din fostul C. pen., au fost preluate de C. pen., actual

în dispozițiile art. 166, iar prin Legea nr. 45/1993 s-a introdus în C. proc.

pen. art. 28

1

care a trecut din competența instanțelor militare în

competența curților de apel dreptul de a soluționa infracțiunile contra

siguranței statului (cum este și infracțiunea pentru care a fost condamnat

tatăl petiționarei), competentă să soluționare cauza este Curtea de Apel Cluj

și nu Curtea de Apel Tg. Mureș, întrucât în cazul cererilor de revizuire nu se

are în vedere locul săvârșirii faptei prevăzute de art. 30 C. proc. pen., ci

dispozițiile art. 401 C. proc. pen.

Așa fiind, Înalta Curte

urmează a stabili competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel

Cluj, căreia i se va trimite dosarul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de

soluționare a cauzei, privind pe petiționara H.N., în favoarea Curții de Apel

Cluj, căreia i se va trimite dosarul.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 30 noiembrie 2004.