ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 354/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată și

înregistrată la Curtea de Apel Constanța, reclamanta J.F. a chemat în judecată

în calitate de pârâtă, A.D.S. și D.G.A.I.A. Constanța, solicitând instanței, ca

prin sentința ce o va pronunța, să dispună anularea deciziei nr. 214/2002,

emisă de A.D.S., prin care s-a decis încetarea raporturilor sale de muncă, în

temeiul art. 130 lit. a) C. muncii. A solicitat, de asemenea, obligarea

pârâților la plata drepturilor bănești ce i se cuvin de la 1 august 2002, până

la reintegrarea în muncă.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că prin adresa nr. 1756/2002, i s-a adus la cunoștință de

către D.G.A.I.A. Constanța, că a fost transferată în interesul serviciului, la A.D.S. București, deși nu-și dăduse acordul pentru acest transfer. Se mai arată că ulterior,

A.D.S. București a emis decizia nr. 214/2002, privind încetarea raporturilor de

muncă, în temeiul art. 130 lit. a) C. muncii.

Printr-o precizare de

acțiune făcută pe parcursul procesului, reclamanta a mai solicitat și anularea

adresei nr. 1756 din 10 mai 2002, prin care A.D.S. București a cerut transferul

său în interesul serviciului.

Curtea de Apel Constanța,

prin sentința civilă nr. 93/2003, a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut că decizia nr. 214/2002, a A.D.S. București,

a fost emisă cu respectarea legii, făcându-se dovada că raporturile de muncă au

încetat ca urmare a reorganizării instituției. S-a reținut, de asemenea, că

transferul în interesul serviciului, solicitat de A.D.S. București, s-a

perfectat cu acordul expres al reclamantei, adresa nr. 1756/2002 fiind emisă ca

urmare a acestui acord.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, reclamanta.

În motivarea recursului,

recurenta-reclamantă a susținut în esență că:

- greșit s-a reținut că

personal și-a dat acordul la transfer;

- reorganizarea A.D.S.

București nu a avut loc efectiv.

Recursul este nefondat.

Recurenta-reclamantă a fost

angajată a D.G.A.I.A. Constanța, până la 15 mai 2002, când, prin adresa nr. 1756

din 10 mai 2002, D.G.A.I.A. și-a dat acordul cu privire la efectuarea

transferului în interesul serviciului, cu începere de la 15 mai 2002.

Transferul a fost perfectat

ca urmare a solicitării A.D.S. București (adresa nr. 2835 din 9 mai 2002) și el

cuprinde expres acordul reclamantei-recurente care a semnat personal la

rubrica, „acordul persoanei ce urmează a fi transferată”. Este evident, așadar,

că susținerea recurentei, în sensul că nu și-a dat acordul la transfer, este

neîntemeiată.

De altfel, ulterior

acordului său la transfer, a fost încheiat contractul individual de muncă nr. 238

din 15 mai 2002, între A.D.S. București și recurentă.

Cât privește decizia nr. 214

din 10 iulie 2002, emisă de A.D.S. București, prin care recurentei i se

comunică încetarea raporturilor sale de muncă, în temeiul art. 130 lit. a) C.

muncii, Curtea reține că aceasta a fost emisă cu respectarea legii, în

condițiile în care din probele administrate rezultă, în mod cert, că

reorganizarea A.D.S. București a avut loc, unitatea reducându-și personalul

prin desființarea unor posturi de natura celui ocupat de reclamantă. De altfel,

reorganizarea instituției, respectiv a A.D.S. București, a fost aprobată prin

Ordinul ministrului nr. 235/2002, ordin ce nu a fost atacat și nici contestat.

În consecință, recursul a fost

respins ca nefondat, soluția pronunțată de instanța de fond fiind legală și în

deplină concordanță cu dispozițiile legale aplicabile în materie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de J.F., împotriva sentinței nr. 93/CA din 3 iulie 2003, a Curții de Apel

Constanța, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 ianuarie 2005.