ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 354/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea formulată și înregistrată la Curtea de Apel Constanța, reclamanta J.F. a chemat în judecată în calitate de pârâtă, A.D.S. și D.G.A.I.A. Constanța, solicitând instanței, ca prin sentința ce o va pronunța, să dispună anularea deciziei nr. 214/2002, emisă de A.D.S., prin care s-a decis încetarea raporturilor sale de muncă, în temeiul art. 130 lit. a) C. muncii. A solicitat, de asemenea, obligarea pârâților la plata drepturilor bănești ce i se cuvin de la 1 august 2002, până la reintegrarea în muncă. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin adresa nr. 1756/2002, i s-a adus la cunoștință de către D.G.A.I.A.

Constanța, că a fost transferată în interesul serviciului, la A.D.S. București, deși nu-și dăduse acordul pentru acest transfer. Se mai arată că ulterior, A.D.S. București a emis decizia nr. 214/2002, privind încetarea raporturilor de muncă, în temeiul art. 130 lit. a) C. muncii. Printr-o precizare de acțiune făcută pe parcursul procesului, reclamanta a mai solicitat și anularea adresei nr. 1756 din 10 mai 2002, prin care A.D.S. București a cerut transferul său în interesul serviciului. Curtea de Apel Constanța, prin sentința civilă nr. 93/2003, a respins acțiunea, ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că decizia nr. 214/2002, a A.D.S. București, a fost emisă cu respectarea legii, făcându-se dovada că raporturile de muncă au încetat ca urmare a reorganizării instituției.

S-a reținut, de asemenea, că transferul în interesul serviciului, solicitat de A.D.S. București, s-a perfectat cu acordul expres al reclamantei, adresa nr. 1756/2002 fiind emisă ca urmare a acestui acord. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamanta. În motivarea recursului, recurenta-reclamantă a susținut în esență că: - greșit s-a reținut că personal și-a dat acordul la transfer; - reorganizarea A.D.S. București nu a avut loc efectiv. Recursul este nefondat. Recurenta-reclamantă a fost angajată a D.G.A.I.A. Constanța, până la 15 mai 2002, când, prin adresa nr. 1756 din 10 mai 2002, D.G.A.I.A. și-a dat acordul cu privire la efectuarea transferului în interesul serviciului, cu începere de la 15 mai 2002. Transferul a fost perfectat ca urmare a solicitării A.D.S.

București (adresa nr. 2835 din 9 mai 2002) și el cuprinde expres acordul reclamantei-recurente care a semnat personal la rubrica, „acordul persoanei ce urmează a fi transferată”. Este evident, așadar, că susținerea recurentei, în sensul că nu și-a dat acordul la transfer, este neîntemeiată. De altfel, ulterior acordului său la transfer, a fost încheiat contractul individual de muncă nr. 238 din 15 mai 2002, între A.D.S. București și recurentă. Cât privește decizia nr. 214 din 10 iulie 2002, emisă de A.D.S. București, prin care recurentei i se comunică încetarea raporturilor sale de muncă, în temeiul art. 130 lit. a) C. muncii, Curtea reține că aceasta a fost emisă cu respectarea legii, în condițiile în care din probele administrate rezultă, în mod cert, că reorganizarea A.D.S.

București a avut loc, unitatea reducându-și personalul prin desființarea unor posturi de natura celui ocupat de reclamantă. De altfel, reorganizarea instituției, respectiv a A.D.S. București, a fost aprobată prin Ordinul ministrului nr. 235/2002, ordin ce nu a fost atacat și nici contestat. În consecință, recursul a fost respins ca nefondat, soluția pronunțată de instanța de fond fiind legală și în deplină concordanță cu dispozițiile legale aplicabile în materie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de J.F., împotriva sentinței nr. 93/CA din 3 iulie 2003, a Curții de Apel Constanța, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2005.