ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1276/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 264 din 17

noiembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția penală, în dosarul nr.

1254/2004, a fost condamnat inculpatul F.D.G. la 8 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2

1

)

lit. c) C. pen.; la 19 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor,

prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pentru săvârșirea

infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 176 alin. (1) lit. d)

C. pen. și 4 ani închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută

de art. 208 și art. 209 lit. i) C. pen.

În baza art. 33 și art. 34

C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate și s-a dispus executarea celei mai

grele, de 19 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de

art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen.

S-a făcut aplicarea

prevederilor art. 57 și art. 71 C. pen.

S-a dedus perioada executată

în stare de reținere și arest preventiv, începând cu 7 iulie 2004 la zi.

S-a menținut măsura

arestării preventive a inculpatului.

A fost obligat inculpatul să

plătească 50.000.00 lei daune materiale și 200.000.000 lei daune morale către

partea civilă P.G. și cheltuieli judiciare în sumă de 4.000.00 lei către partea

civilă și către stat.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

În ziua de 30 iunie 2004,

cunoscând că victima locuiește singură, inculpatul a pătruns în locuința

acesteia de unde a sustras o geantă și suma de 3.330.000 lei. Cu banii

sustrași, inculpatul și-a procurat băuturi alcoolice împreună cu mai mulți

prieteni.

La 4 iulie 2004, escaladând

din nou gardul, a pătruns în gospodăria victimei, apoi în casă și pentru că a

întâlnit-o pe victimă a lovit-o cu pumnul în zona feței, după care a început să

caute bani în obiectele de mobilier, moment în care a văzut-o pe victimă că s-a

ridicat.

Realizând că victima l-a

cunoscut și-l va denunța, inculpatul i-a aplicat acesteia mai multe lovituri cu

un cuțit în zona gâtului, producându-i decesul. A abandonat-o în holul

locuinței, după care a continuat căutarea de bani și bunuri. De data aceasta a

sustras 300.000 lei, două topoare, un ciocan, o geantă de voiaj și 0,5 kg cuie.

Ulterior, bunurile sustrase au fost identificate de organele de poliție.

Pentru a nu fi identificat

de organele de poliție, inculpatul s-a deplasat în municipiul Craiova la sora

sa, F.N.E., căreia i-a relatat săvârșirea faptei, iar aceasta l-a sfătuit să se

prezinte la organele de poliție.

Pe data de 7 iulie 2004,

inculpatul s-a întors în municipiul Râmnicu - Vâlcea, i-a povestit prietenei

sale ce s-a întâmplat, iar aceasta a anunțat organele de poliție care l-au

identificat și l-au reținut.

Împotriva acestei sentințe

au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, care a solicitat

majorarea pedepsei aplicată inculpatului, iar inculpatul F.D. a solicitat

reducerea pedepsei.

Curtea de Apel Pitești, prin

decizia penală nr. 346/ A din 23 decembrie 2004, pronunțată în dosarul nr.

1113/2004, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea

și a desființat, în parte, sentința în sensul că, la pedeapsa rezultantă de 19

ani închisoare, aplicată inculpatului F.D.G. a adăugat un spor de 2 ani, urmând

ca acesta să execute, în total, 21 ani închisoare în condițiile art. 57 și art.

71 C. pen.

A înlăturat aplicarea

dispozițiilor art. 64 lit. d) și e) C. pen., urmând ca alături de pedeapsa

principală de 21 ani închisoare, inculpatul să execute și pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pe timp de 10 ani.

A menținut starea de arest

preventiv a inculpatului și a dedus în continuare detenția.

A respins, ca nefondat,

apelul formulat de inculpat, pe care l-a obligat la plata sumei de 800.000 lei

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 400.000 lei onorariul

pentru apărătorul desemnat din oficiu.

Pentru a decide astfel,

instanța de apel a considerat că nu se impune reducerea pedepsei, ci dimpotrivă

a se aplica un spor de pedeapsă de doi ani pentru concursul de infracțiuni.

Totodată, nu se impune

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) și e) C. pen., ci numai a

celor prevăzute de lit. a) și b) din același cod, pe timp de 10 ani.

Împotriva deciziei instanței

de apel a declarat recurs inculpatul, pe car nu l-a motivat, iar la judecarea

recursului, a lăsat la aprecierea instanței soluționarea acestuia, iar

apărătorul desemnat din oficiu a solicitat reducerea pedepsei.

Recursul este nefondat.

Din examinarea dosarului, se

constată că instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția

inculpatului, în concordanță cu probele administrate, inclusiv recunoașterea

inculpatului că el a ucis victima.

Încadrarea juridică a

faptelor este de asemenea, corectă și nu este contestată.

Totodată, se constată că

pedepsele sunt bine individualizate, reflectând just gravitatea faptelor săvârșite,

în raport de pericolul social ridicat și cu împrejurările concrete în care au

fost săvârșite, periculozitatea socială a persoanei inculpatului, față de

agresivitatea manifestată și de faptul că nu are loc de muncă stabil și consumă

frecvent băuturi alcoolice.

De asemenea, aplicarea

sporului de pedeapsă de 2 ani închisoare, în baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., este justificată față de numărul și gravitatea infracțiunilor

aflate în concurs și necesitatea ca durata pedepsei aplicate să fie suficientă

pentru realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

Pentru aceste considerente

și întrucât nu se constată nici motive care se iau în considerare din oficiu,

recursul este nefondat și urmează a se respinge, ca atare, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Totodată, se va deduce din

durata pedepsei rezultante, timpul arestării preventive de la data de 7 iulie

2004 la data prezentei decizii și va fi obligat recurentul la plata

cheltuielilor judiciare în recurs, din care onorariul apărătorului din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul F.D.G. împotriva deciziei penale nr. 346 din 23

decembrie 2004 Curții de Apel Pitești.

Deduce din

pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 7 iulie 2004

la 21 februarie 2005.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 21 februarie 2005.