ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3798/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 42 din 3

martie 2004, Tribunalul Hunedoara l-a condamnat pe inculpatul V.M.G.D., în baza

art. 174 C. pen., la 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., făcând și aplicația art. 71 și

art. 64 C. pen.

A fost menținută măsura arestării

preventive a inculpatului și dedusă prevenția de la 18 octombrie 2003 la 3

martie 2004.

S-a dispus confiscarea corpurilor

delicte iar inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

Instanța a reținut, în fapt, că în

noaptea de 17 octombrie 2003, inculpatul V.M.G.D. a lovit-o în mod repetat cu

pumnii și picioarele pe victima S.C.O., concubina sa, în garajul imobilului

situat în municipiul Deva, b-dul Decebal, în care locuiau în calitate de

chiriași.

Din concluziile Raportului de

constatare medico-legală al S.M.L. – Hunedoara rezultă că moartea numitei

C.O.S. a fost violentă și s-a datorat șocului traumatic și hemoragie consecutiv

unui politraumatism cu multiple revărsări sanghine.

Leziunile tanatogeneratoare s-au

putut produce prin loviri repetate cu corp dur contondent și compresiunea

corpului victimei între două planuri dure.

Sângele recoltat de la victimă a

conținut 0,50 gr. %o alcool.

Cercetarea efectuată a relevat că

victima obișnuia să consume alcool, fiind internată repetat pentru

dezalcoolizare.

A intrat în relații de concubinaj cu

inculpatul în urmă cu circa un an, locuind cu chirie într-un garaj, deoarece

fiecare și-a vândut anterior propria locuință.

Inculpatul obișnuia să exercite acte

de violență față de victimă, fapt confirmat de fratele acesteia, precum și de

plângerea din 3 octombrie 2003 depusă de aceasta la poliție.

Audiat în cauză, inculpatul a

recunoscut că a lovit-o pe victimă, proiectând-o între chiuvetă și o vană,

motivându-și actele de violență de starea permanentă de ebrietate în care

aceasta se afla.

Împotriva acestei hotărâri

inculpatul a declarat apel, solicitând reducerea pedepsei.

Prin decizia penală nr. 157 din 29

aprilie 2004, Curtea de Apel Alba Iulia a respins apelul inculpatului ca

nefondat, constatând că pedeapsa a fost corect individualizată.

Decizia penală sus-menționată a fost

atacată cu recurs de către inculpat, nemotivat în scris însă susținut oral,

personal și prin apărător, prin invocarea nelegalității și netemeiniciei sub

aspectele greșitei încadrări juridice, fiind comisă infracțiunea prevăzută de

art. 183 C. pen. și cuantumului pedepsei, care este exagerată.

Verificând hotărârea criticată pe

baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul, susținut pe cazurile

de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 și 17 C. proc.

pen., nu este fondat.

Vinovăția în săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 183 C. pen., implică praeterintenția, respectiv culpa în

producerea rezultatului mai grav, moartea victimei, urmare săvârșirii cu

intenție a actelor de violență.

Ori, așa cum rezultă din Raportul

medico-legal de autopsie, pe corpul victimei au fost constatate peste 30 de

leziuni traumatice – tumefieri, echimoze, plăgi și excoriații, dispuse pe

membrele superioare și inferioare, torace și cap, cu hemoragii subdurală și

intraventriculară, infiltrate sanghine extinse la nivelul părților moi ale

corpului și membrelor și fractura coastelor V și VI, concluzionându-se că

moartea s-a datorat șocului traumatic și hemoragic.

În raport de numărul mare al

loviturilor, intensitatea și dispunerea lor pe corpul victimei, inclusiv în

zone vitale, se concluzionează că inculpatul a prevăzut posibilitatea decesului

victimei și, chiar dacă nu a urmărit acest rezultat, cel puțin l-a acceptat.

Această conduită subiectivă

caracterizează forma de vinovăție a intenției care realizează latura subiectivă

a infracțiunii de omor, așa cum, corect, s-a reținut în cauză.

Fapta inculpatului este pe deplin

dovedită, fiind, de altfel, recunoscută de acesta și rezultă și din

constatările medico-legale la autopsie, procesul-verbal de cercetare al

organelor de urmărire penală, precum și din declarațiile martorilor C.S.,

R.M.P. și S.P.M., toți cunoscând comportarea violentă a inculpatului față de

victimă.

La individualizarea pedepsei

instanțele au ținut seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.,

infracțiunea săvârșită având un ridicat grad de pericol social, iar

împrejurările comiterii acesteia evocând periculozitatea făptuitorului.

Aplicând o pedeapsă între limitele

legale speciale, instanța a făcut o individualizare judiciară echilibrată,

luând în calcul și datele de caracterizare pozitivă a inculpatului, care nu are

antecedente penale, astfel încât aceasta este justificată și necesară

realizării funcțiilor de constrângere și reeducare ale sancțiunii și scopului

prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.

Față de cele ce preced, recursul

inculpatului va fi respins ca nefondat.

Din pedeapsa aplicată se va deduce

timpul arestării preventive de la 18 octombrie 2003 la 7 iulie 2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul V.M.G. împotriva deciziei penale nr. 157/ A din 29

aprilie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 18 octombrie 2003 la 7 iulie

2004.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

iulie 2004.