ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3798/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 42 din 3 martie 2004, Tribunalul Hunedoara l-a condamnat pe inculpatul V.M.G.D., în baza art. 174 C. pen., la 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., făcând și aplicația art. 71 și art. 64 C. pen. A fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului și dedusă prevenția de la 18 octombrie 2003 la 3 martie 2004. S-a dispus confiscarea corpurilor delicte iar inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Instanța a reținut, în fapt, că în noaptea de 17 octombrie 2003, inculpatul V.M.G.D. a lovit-o în mod repetat cu pumnii și picioarele pe victima S.C.O., concubina sa, în garajul imobilului situat în municipiul Deva, b-dul Decebal, în care locuiau în calitate de chiriași.

Din concluziile Raportului de constatare medico-legală al S.M.L. – Hunedoara rezultă că moartea numitei C.O.S. a fost violentă și s-a datorat șocului traumatic și hemoragie consecutiv unui politraumatism cu multiple revărsări sanghine. Leziunile tanatogeneratoare s-au putut produce prin loviri repetate cu corp dur contondent și compresiunea corpului victimei între două planuri dure. Sângele recoltat de la victimă a conținut 0,50 gr. %o alcool. Cercetarea efectuată a relevat că victima obișnuia să consume alcool, fiind internată repetat pentru dezalcoolizare. A intrat în relații de concubinaj cu inculpatul în urmă cu circa un an, locuind cu chirie într-un garaj, deoarece fiecare și-a vândut anterior propria locuință.

Inculpatul obișnuia să exercite acte de violență față de victimă, fapt confirmat de fratele acesteia, precum și de plângerea din 3 octombrie 2003 depusă de aceasta la poliție. Audiat în cauză, inculpatul a recunoscut că a lovit-o pe victimă, proiectând-o între chiuvetă și o vană, motivându-și actele de violență de starea permanentă de ebrietate în care aceasta se afla. Împotriva acestei hotărâri inculpatul a declarat apel, solicitând reducerea pedepsei. Prin decizia penală nr. 157 din 29 aprilie 2004, Curtea de Apel Alba Iulia a respins apelul inculpatului ca nefondat, constatând că pedeapsa a fost corect individualizată. Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu recurs de către inculpat, nemotivat în scris însă susținut oral, personal și prin apărător, prin invocarea nelegalității și netemeiniciei sub aspectele greșitei încadrări juridice, fiind comisă infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen.

și cuantumului pedepsei, care este exagerată. Verificând hotărârea criticată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul, susținut pe cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 și 17 C. proc. pen., nu este fondat. Vinovăția în săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 183 C. pen., implică praeterintenția, respectiv culpa în producerea rezultatului mai grav, moartea victimei, urmare săvârșirii cu intenție a actelor de violență. Ori, așa cum rezultă din Raportul medico-legal de autopsie, pe corpul victimei au fost constatate peste 30 de leziuni traumatice – tumefieri, echimoze, plăgi și excoriații, dispuse pe membrele superioare și inferioare, torace și cap, cu hemoragii subdurală și intraventriculară, infiltrate sanghine extinse la nivelul părților moi ale corpului și membrelor și fractura coastelor V și VI, concluzionându-se că moartea s-a datorat șocului traumatic și hemoragic.

În raport de numărul mare al loviturilor, intensitatea și dispunerea lor pe corpul victimei, inclusiv în zone vitale, se concluzionează că inculpatul a prevăzut posibilitatea decesului victimei și, chiar dacă nu a urmărit acest rezultat, cel puțin l-a acceptat. Această conduită subiectivă caracterizează forma de vinovăție a intenției care realizează latura subiectivă a infracțiunii de omor, așa cum, corect, s-a reținut în cauză. Fapta inculpatului este pe deplin dovedită, fiind, de altfel, recunoscută de acesta și rezultă și din constatările medico-legale la autopsie, procesul-verbal de cercetare al organelor de urmărire penală, precum și din declarațiile martorilor C.S., R.M.P. și S.P.M., toți cunoscând comportarea violentă a inculpatului față de victimă.

La individualizarea pedepsei instanțele au ținut seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., infracțiunea săvârșită având un ridicat grad de pericol social, iar împrejurările comiterii acesteia evocând periculozitatea făptuitorului. Aplicând o pedeapsă între limitele legale speciale, instanța a făcut o individualizare judiciară echilibrată, luând în calcul și datele de caracterizare pozitivă a inculpatului, care nu are antecedente penale, astfel încât aceasta este justificată și necesară realizării funcțiilor de constrângere și reeducare ale sancțiunii și scopului prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni. Față de cele ce preced, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat. Din pedeapsa aplicată se va deduce timpul arestării preventive de la 18 octombrie 2003 la 7 iulie 2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.M.G. împotriva deciziei penale nr. 157/ A din 29 aprilie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 18 octombrie 2003 la 7 iulie 2004. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 iulie 2004.