ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2332/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 25 martie 2005 a Curții de Apel Brașov, secția pentru minori și familie, în baza art. 300 2 și art. 160 lit. b) alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus menținerea stării de arest preventiv a inculpatului L.A.L. Pentru a hotărî astfel, instanța a constatat că, inculpatul a fost arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 122 din 20 august 2004 pentru fapta din 18 august 2004 când, în loc public și după o pregătire prealabilă, împreună cu inculpatul G.A.G., a acționat cu violență asupra părții vătămate C.V., în vârstă de 74 ani, smulgându-i geanta care conținea acte de identitate, 1.000.000 lei, 50 dolari S.U.A.

și 70 Euro, prejudiciul total fiind de 5,5 milioane lei. Prin sentința penală nr. 4 din 18 februarie 2005, Tribunalul pentru minori și familie, Brașov a condamnat pe inculpatul L.A.L. la o pedeapsă de 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. c), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. Instanța a apreciat că temeiurile arestării au fost corect reținute și ele se mențin, având în vedere că, ulterior arestării, în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești, au fost administrate probe ce au determinat condamnarea inculpatului pentru infracțiunea reținută în sarcina sa. Totodată, instanța a avut în vedere și circumstanțele reale, natura faptei, modalitatea și împrejurările în care a fost comisă fapta, urmările produse și circumstanțele personale ale inculpaților, apreciind că în cauză, nu este alterată prezumția de nevinovăție, iar limitarea libertății persoanei se încadrează în limitele legii.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul L.A.L., fără a-l motiva, iar apărătorul desemnat din oficiu pentru asistența juridică a inculpatului a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, pe fond, revocarea măsurii arestării preventive și judecarea inculpatului în stare de libertate. Examinând recursul declarat, în raport cu actele dosarului, precum și cu dispozițiile legale în vigoare, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente.

Instanța de control judiciar, investită cu judecarea apelului declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr. 4 din 18 februarie 2005 a Tribunalului pentru minori și familie Brașov, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, a constatat în mod corect că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a acestora, astfel cum prevăd expres dispozițiile art. 148 și art. 300 2 C. proc. pen., cu atât mai mult cu cât a intervenit o hotărâre de condamnare. Față de aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează să fie respins recursul declarat de inculpat, ca nefondat.

În baza dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.A. împotriva încheierii din 25 martie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția pentru minori și familie, în dosarul nr. 110/P/MF/Ap/2005. Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 aprilie 2005.