ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 222/2007

Deliberând asupra recursurilor penale de față, Înalta Curte constată următoarele: Prin încheierea din 5 ianuarie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru minori, în dosarul nr. 8/64/2007, s-a menținut, în temeiul art. 300 2 C. proc. pen, raportat la art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen., arestarea preventivă a inculpatului G.A. și B.N. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în esență, că subzistă temeiurile de fapt și de drept avute în vedere la luarea măsurii prilej cu care au fost respectate dispozițiile procesual penale. De asemenea, instanța a avut în vedere că lăsarea în libertate a celor doi inculpați ar prezenta și în prezent pericolul concret pentru ordinea publică, astfel cum rezultă din probele certe administrate pană în prezent.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au formulat recurs inculpații G.A. și B.N. solicitând punerea lor în libertate întrucât numai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. Examinând încheierea atacată sub aspectele invocate de inculpați, cat și din oficiu, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat, hotărârea fiind legală și temeinică. Din actele și lucrările dosarului se reține că recurenții inculpați au fost trimiși în judecată în stare de arest pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c), alin. (2 1 ) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., constând în aceea că, în seara zilei de 25 decembrie 2005, aceștia împreună cu alte două persoane, au acostat-o pe partea vătămată A.S.

au agresat-o și au deposedat-o de mai multe bunuri. Prin sentința penală nr. 89 din 9 noiembrie 2006, Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov i-a condamnat pe inculpați la pedepse privative de libertate în cuantum de 7 ani închisoare și respectiv 5 ani închisoare. Împotriva acestei sentințe au formulat apeluri cei doi inculpați, fază procesuală în care, după cum s-a menționat, Curtea de Apel Brașov a menținut starea de arest a acestora, constatând că măsura este legală și temeinică, în temeiul art. 300 2 C. proc. pen., cu referire la art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen. Potrivit acestor dispoziții legale, instanța este datoare să verifice, periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive, iar când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune menținerea arestării preventive.

În cauză, temeiul de drept în baza căruia s-a dispus arestarea preventivă a celor doi inculpați, la data de 27 decembrie 2005, l-a constituit art. 148 lit. h) C. proc. pen. În mod corect, a reținut instanța de apel că și în prezent se mențin temeiurile de drept și de drept care au determinat arestarea preventivă a recurenților inculpați. Înalta Curte apreciază că aceste temeiuri continuă să existe având în vedere regimul sancționator stabilit de lege pentru infracțiunea presupus săvârșită de recurenți, pericolul concret pe care lăsarea în libertate a acestora l-ar prezenta pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de temere și insecuritate pentru societatea civilă, pericol care rezultă din natura și gravitatea faptei, din modalitatea în care se reține că ar fi fost comisă, precum și din datele care caracterizează persoana inculpaților.

Nu în ultimul rând, se constată că sunt îndeplinite și cerințele impuse de art. 143 C. proc. pen., în sensul existenței probelor de natură să contureze presupunerea participării recurenților la săvârșirea faptei pentru care au fost cercetați și condamnați în primă instanță. Împrejurarea că în cauză a fost pronunțată o hotărâre de condamnare, care nu este definitivă, nu aduce atingere principiului prezumției de nevinovăție, limitarea libertății persoanei, în speță, încadrându-se în prevederile legale. În consecință, în raport de pericolul social concret al faptei presupus săvârșite de inculpați, Înalta Curte apreciază că se impune, în continuare, privarea de libertate a acestora, motiv pentru care, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondate recursurile formulate. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații G.A. și B.N. împotriva încheierii din 5 ianuarie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru minori, pronunțată în dosarul nr. 8/64/2007. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 140 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 ianuarie 2007.