ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2613/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: La 16 decembrie 2004, M.I. a formulat plângere împotriva rezoluției emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia sub nr. 973/II/2 din 29 septembrie 2004. Prin plângerea formulată petentul s-a plâns împotriva inspectorului principal C.I. din cadrul Poliției Agnita, susținând că l-a insultat și lovit. Văzând actele și lucrările dosarului Curtea de Apel Alba Iulia, constatând că ofițerul de poliție s-a manifestat în limitele atribuțiilor de serviciu în raporturile cu petentul prin sentința penală nr. 9 din 10 februarie 2005, a respins, ca nefondată, plângerea. Împotriva acestei hotărâri petentul a formulat recurs, solicitând casarea hotărârii și anulând ordonanța, condamnarea ofițerului de poliție pentru faptele comise.

Curtea, analizând plângerea petentului în raport cu actele dosarului, constată că nu există susținere în probatorii și ca atare nefiind dovedită purtarea abuzivă a lucrătorului de poliție, corect a fost respinsă plângerea, ca nefondată. Pe cale de consecință, Curtea în temeiul prevederilor art. 385 15 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul petentului ca nefondat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul M.I. împotriva sentinței penale nr. 9 din 10 februarie 2005 a Curții de Apel Alba Iulia. Obligă recurentul petiționar la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600.000 lei. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 aprilie 2005.