ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2442/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Petentul S.M. a formulat plângere

împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dispuse de Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, din 2 octombrie 2003, în dosarul nr. 177/P/2003,

criticând rezoluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă față de intimații

M.C., judecător la Judecătoria Mediaș, V.A. și N.M., judecători la Tribunalul

Sibiu, cercetați pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen.

Petentul și-a motivat plângerea,

arătând că intimații, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, au emis hotărâri

judecătorești într-o cauză civilă, având ca obiect dezbatere masă succesorală,

iar prin soluțiile pronunțate l-au vătămat pe petent în interesele sale legale.

Examinând actele și lucrările

dosarului, prin prisma celor reclamate de petent cât și din oficiu, Curtea de

Apel Alba Iulia constată că plângerea petentului S.M. este neîntemeiată, pentru

următoarele considerente:

Prin sentința civilă nr. 917 din 24

martie 1997 pronunțată de Judecătoria Mediaș, în dosarul nr. 4976/1995, s-a

admis acțiunea civilă formulată de reclamantul S.G., împotriva pârâților S.D.,

K.L., P.A.M.L., S.M., S.C.C., S.I., A.C., A.A.M.E., A.G. și Statul Român prin C.L.M.

în contradictoriu și cu intervenientul S.M. și în consecință:

S-au constatat moștenitorii legali

după defuncta S.F. și s-a constatat că este străin de moștenire intervenientul S.M.,

astfel că acestuia i s-a respins integral cererea de intervenție pe motivul că

nu a probat că ar fi făcut o acceptare expresă sau tacită a succesiunii, după

defuncta S.F.

Prin aceeași sentință, s-a dispus

sistarea stării de indiviziune asupra imobilului în litigiu și s-a atribuit

acest imobil reclamantului, luându-se act de învoielile intervenite cu privire

la sultele comoștenitorilor.

Prin decizia civilă nr. 1948 din 22

decembrie 1997 pronunțată de Tribunalul Sibiu, în dosarul nr. 2550/1997, s-a

respins apelul intervenientului S.M. împotriva sentinței civile nr. 917/1997.

Prin decizia civilă nr. 539 din 6

aprilie 1998 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, în dosarul nr. 684/1998,

s-a anulat ca netimbrat recursul intervenientului S.M.

Prin decizia civilă nr. 1238 din 14

septembrie 1988 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, în dosarul nr. 1422/1998,

s-a admis contestația în anulare înaintată de contestatorul S.M. împotriva

deciziei civile nr. 539/1998 a Curții de Apel Alba Iulia, s-a desființat

această sentință și rejudecându-se cauza, s-a admis ca fondat recursul

intervenientului, s-au casat hotărârilor atacate și s-a trimis cauza spre rejudecare

Judecătoriei Mediaș.

În al 2-lea ciclu procesual, prin

sentința civilă nr. 1781 din 3 mai 1999 pronunțată de Judecătoria Mediaș, în

dosarul nr. 4963/1998, s-a dispus aceeași soluție cu cea de la fond din primul

ciclu procesual, respingându-se cererea de intervenție a petentului S.M.

Petentul S.M. a atacat cu apel

această sentință, iar prin decizia civilă nr. 2 din 3 ianuarie 2000 pronunțată

de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. 4104/1999, s-a respins apelul petentului

împotriva sentinței penale nr. 1781/1999 a Judecătoriei Mediaș.

Prin decizia civilă nr. 1665 din 23

iunie 2000 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, în dosarul nr.

1072/2000, s-a respins, ca nefondat, recursul intervenientului S.M. împotriva

deciziei civile nr. 2/2000 a Tribunalului Sibiu.

Sentința dată la fond după

rejudecare a fost pronunțată de intimata M.C., judecător la Judecătoria Mediaș,

iar decizia din apel a fost pronunțată de intimații M.N. și A.V., judecători la

Tribunalul Sibiu.

Se mai reține de către instanță că

petentul S.M. a invocat încălcarea drepturilor și a intereselor sale legale,

prin aceea că intimații nu s-au conformat dispozițiilor obligatorii din

cuprinsul hotărârii instanței de recurs care a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare

și i-au creat o situație mai grea în propria cale de atac, ceea ce contravine

dispozițiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ., și art. 296 C. proc. civ., și

că cele reclamate vizează exercitarea atribuțiilor de serviciu ale intimaților.

Concluzionând, se constată că

nefăcându-se dovada întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii de

abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen., atât sub aspectul laturii

obiective cât și al celei subiective, soluția de neîncepere a urmăririi penale

dispusă în cauză este legală și temeinică.

Împotriva acestei sentințe petentul

a formulat recurs solicitând aplicarea unei sancțiuni disciplinare intimaților.

Examinând cauza se constată că

recursul este nefondat.

Astfel, cum corect s-a reținut în

actele premergătoare și în sentință activitatea desfășurată de intimați,

judecători la Judecătoria Mediaș și la Tribunalul Sibiu, se circumscriu activităților

specifice muncii de judecător, neevidențiindu-se vreo îndeplinire defectuoasă a

acestora.

Hotărârile pronunțate de magistrați

pot fi cenzurate în căile de atac prevăzute de lege, reformarea acestora fiind

de competența instanțelor de control judiciar, cum de altfel s-a și întâmplat

în cazul petentului, soluția instanței de fond fiind menținută în căile ordinare

de atac.

În consecință, hotărârea atacată

fiind legală și temeinică urmează a se respinge, ca nefondat, recursul declarat

de petentul S.M. împotriva sentinței penale nr. 39 din 1 septembrie 2005 a

Curții de Apel Alba Iulia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de petiționarul S.M. împotriva sentinței penale nr. 39 din 1 septembrie 2005 a

Curții de Apel Alba Iulia.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

13 aprilie 2006.