ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2442/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Petentul S.M. a formulat plângere împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dispuse de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, din 2 octombrie 2003, în dosarul nr. 177/P/2003, criticând rezoluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă față de intimații M.C., judecător la Judecătoria Mediaș, V.A. și N.M., judecători la Tribunalul Sibiu, cercetați pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. Petentul și-a motivat plângerea, arătând că intimații, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, au emis hotărâri judecătorești într-o cauză civilă, având ca obiect dezbatere masă succesorală, iar prin soluțiile pronunțate l-au vătămat pe petent în interesele sale legale.

Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma celor reclamate de petent cât și din oficiu, Curtea de Apel Alba Iulia constată că plângerea petentului S.M. este neîntemeiată, pentru următoarele considerente: Prin sentința civilă nr. 917 din 24 martie 1997 pronunțată de Judecătoria Mediaș, în dosarul nr. 4976/1995, s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul S.G., împotriva pârâților S.D., K.L., P.A.M.L., S.M., S.C.C., S.I., A.C., A.A.M.E., A.G. și Statul Român prin C.L.M. în contradictoriu și cu intervenientul S.M. și în consecință: S-au constatat moștenitorii legali după defuncta S.F. și s-a constatat că este străin de moștenire intervenientul S.M., astfel că acestuia i s-a respins integral cererea de intervenție pe motivul că nu a probat că ar fi făcut o acceptare expresă sau tacită a succesiunii, după defuncta S.F.

Prin aceeași sentință, s-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului în litigiu și s-a atribuit acest imobil reclamantului, luându-se act de învoielile intervenite cu privire la sultele comoștenitorilor. Prin decizia civilă nr. 1948 din 22 decembrie 1997 pronunțată de Tribunalul Sibiu, în dosarul nr. 2550/1997, s-a respins apelul intervenientului S.M. împotriva sentinței civile nr. 917/1997. Prin decizia civilă nr. 539 din 6 aprilie 1998 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, în dosarul nr. 684/1998, s-a anulat ca netimbrat recursul intervenientului S.M. Prin decizia civilă nr. 1238 din 14 septembrie 1988 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, în dosarul nr. 1422/1998, s-a admis contestația în anulare înaintată de contestatorul S.M.

împotriva deciziei civile nr. 539/1998 a Curții de Apel Alba Iulia, s-a desființat această sentință și rejudecându-se cauza, s-a admis ca fondat recursul intervenientului, s-au casat hotărârilor atacate și s-a trimis cauza spre rejudecare Judecătoriei Mediaș. În al 2-lea ciclu procesual, prin sentința civilă nr. 1781 din 3 mai 1999 pronunțată de Judecătoria Mediaș, în dosarul nr. 4963/1998, s-a dispus aceeași soluție cu cea de la fond din primul ciclu procesual, respingându-se cererea de intervenție a petentului S.M. Petentul S.M. a atacat cu apel această sentință, iar prin decizia civilă nr. 2 din 3 ianuarie 2000 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. 4104/1999, s-a respins apelul petentului împotriva sentinței penale nr. 1781/1999 a Judecătoriei Mediaș.

Prin decizia civilă nr. 1665 din 23 iunie 2000 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, în dosarul nr. 1072/2000, s-a respins, ca nefondat, recursul intervenientului S.M. împotriva deciziei civile nr. 2/2000 a Tribunalului Sibiu. Sentința dată la fond după rejudecare a fost pronunțată de intimata M.C., judecător la Judecătoria Mediaș, iar decizia din apel a fost pronunțată de intimații M.N. și A.V., judecători la Tribunalul Sibiu. Se mai reține de către instanță că petentul S.M. a invocat încălcarea drepturilor și a intereselor sale legale, prin aceea că intimații nu s-au conformat dispozițiilor obligatorii din cuprinsul hotărârii instanței de recurs care a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare și i-au creat o situație mai grea în propria cale de atac, ceea ce contravine dispozițiilor art. 315 alin. (1) C. proc.

civ., și art. 296 C. proc. civ., și că cele reclamate vizează exercitarea atribuțiilor de serviciu ale intimaților. Concluzionând, se constată că nefăcându-se dovada întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen., atât sub aspectul laturii obiective cât și al celei subiective, soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă în cauză este legală și temeinică. Împotriva acestei sentințe petentul a formulat recurs solicitând aplicarea unei sancțiuni disciplinare intimaților. Examinând cauza se constată că recursul este nefondat. Astfel, cum corect s-a reținut în actele premergătoare și în sentință activitatea desfășurată de intimați, judecători la Judecătoria Mediaș și la Tribunalul Sibiu, se circumscriu activităților specifice muncii de judecător, neevidențiindu-se vreo îndeplinire defectuoasă a acestora.

Hotărârile pronunțate de magistrați pot fi cenzurate în căile de atac prevăzute de lege, reformarea acestora fiind de competența instanțelor de control judiciar, cum de altfel s-a și întâmplat în cazul petentului, soluția instanței de fond fiind menținută în căile ordinare de atac. În consecință, hotărârea atacată fiind legală și temeinică urmează a se respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul S.M. împotriva sentinței penale nr. 39 din 1 septembrie 2005 a Curții de Apel Alba Iulia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul S.M. împotriva sentinței penale nr. 39 din 1 septembrie 2005 a Curții de Apel Alba Iulia. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 aprilie 2006.