ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6149/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 709 din 9 decembrie 2002, Tribunalul Iași a condamnat, între alții, pe inculpatul E.C.C. la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor, prevăzute de art. 255 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 37 lit. b) C. pen. și de art. 208 – art. 209 lit. a) și g) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 37 lit. b) C. pen. A aplicat art. 71 – art. 64 C. pen. S-a reținut, în fapt, urmare probelor administrate, că, în noaptea de 29 aprilie 2004, inculpații M.C., E.C.C., B.P. și B.S.C. au luat legătura cu G.A. pentru acesta, din urmă, să le permită accesul în Depoul C.F.R.

Iași, în scopul de a sustrage fier vechi. În urma celor discutate, G.A., agent de pază al Depoului C.F.R. Iași, a primit de la inculpați o sticlă de vin și un pachet de țigări, după care au intrat în unitate, de unde au sustras 20 tuburi Wit în valoare de 39.916.800 lei și o serie de componente scoase din uz, în greutate de 350 kg și o valoare de 504.350 lei. A doua zi dimineața, inculpații au valorificat fierul vechi la S.C. R. S.A. Iași, după care s-au întâlnit cu G.A. căruia i-au dat suma de 100.000 lei, sumă ce îi fusese promisă cu o zi înainte. Împotriva hotărârii primei instanțe, prin apărător, inculpatul E.C.C. a declarat apel, criticând sentința de condamnare care s-a pronunțat fără a se avea în vedere starea sa de sănătate, în raport de împrejurarea că apărarea nu s-a prevalat invocând actele medicale pe care acesta le-a depus la dosar și din care rezultă starea de iresponsabilitate în care se află.

În sensul celor menționate, apelantul a solicitat efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice. Proba cu expertiză solicitată a fost admisă de instanța de control judiciar, prin încheierea pronunțată la data de 22 aprilie 2003, în dosarul nr. 1763/2003 al Curții de Apel Iași. Deși a fost admisă, expertiza medico-legală dispusă nu a fost însă efectuată. Prin decizia penală nr. 373 din 14 octombrie 2003, Curtea de Apel Iași a respins apelul declarat de inculpatul menționat împotriva hotărârii primei instanțe. Împotriva acestei din urmă hotărâri, inculpatul E.C.C. a declarat recurs, precizând că nu a fost prezent la judecarea apelului, fiind grav bolnav psihic. Recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: În cauză, în baza art. 117 alin. (1) C. proc.

pen., instanța de control judiciar a dispus efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice. Deși expertiza dispusă nu a fost efectuată, instanța de apel a procedat la soluționarea căii de atac exercitate de inculpatul menționat. Or, expertiza psihiatrică este necesară tocmai pentru a se verifica susținerile inculpatului, privind bolile psihice de care suferă și dacă nu cumva acestea îi afectează discernământul. Ca atare, hotărârea atacată este supusă casării, conform cazului prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. Pe de altă parte, participarea părților la judecată constituie un drept procesual derivat direct din dreptul la apărare, drept garantat între altele, și de principiul contradictorialității ședinței de judecată.

Din partea introductivă a deciziei atacate cu recurs rezultă că inculpatul nu a fost prezent la judecarea apelului, în data de 14 octombrie 2003, când s-au pus concluzii în fond. Recurentul inculpat a susținut că nu s-a putut prezenta în instanță, la judecarea apelului, din cauza bolii psihice de care suferă. Potrivit dovezii de comunicare a citației pentru termenul de judecată menționat rezultă că inculpatul a fost citat prin afișarea actului procedural pe ușa principală a locuinței acestuia. Or, chiar dacă s-ar aprecia că citarea în modul arătat constituie o legală îndeplinire a procedurii de citare, în împrejurările concrete ale cauzei, relevate de actele medicale aflate la dosarul cauzei, este posibil că inculpatul a fost, datorită bolii, în imposibilitate de a înștiința instanța că nu se poate prezenta la termenul de judecată menționat.

Vătămarea produsă prin judecarea apelului în lipsa inculpatului subzistă, în raport de împrejurarea că soluția de respingere a apelului și menținerii a hotărârii de condamnare s-a dat fără întocmirea raportului de expertiză psihiatrică dispus, astfel că recursul nu apare ca fiind lipsit de interes. Drept urmare, decizia atacată este supusă cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 21 teza II C. proc. pen. Încălcările legii procesuale penale menționate, invocate de recurentul inculpat, deși sunt sancționate cu nulitatea relativă, atrag o gravă încălcare a dreptului acestuia la apărare. Or, concepția de bază în structura procesului penal exprimă cerința ca judecata să se desfășoare în condiții de procedură care să asigure dreptul la apărare, pronunțarea legală asupra faptelor deduse judecății și parcurgerea reală, efectivă, a gradelor de jurisdicție.

În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., Curtea va admite recursul declarat de inculpat, va casa decizia atacată și va trimite cauza aceleeași instanțe în vederea legalei soluționări a apelului declarat de același inculpat împotriva hotărârii primei instanțe. În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., onorariul de avocat cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru a-l asista pe recurentul inculpat E.C.C. se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul E.C.C. împotriva deciziei penale nr. 373 din 14 octombrie 2003 a Curții de Apel Iași. Casează decizia atacată și trimite cauza pentru rejudecare la instanța de apel, respectiv Curtea de Apel Iași. Onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 400.000 lei va fi plătit din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 noiembrie 2004.