ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6149/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 709 din 9

decembrie 2002, Tribunalul Iași a condamnat, între alții, pe inculpatul E.C.C.

la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor,

prevăzute de art. 255 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 37 lit. b)

C. pen. și de art. 208 – art. 209 lit. a) și g) C. pen., cu aplicarea art. 75

lit. c) și art. 37 lit. b) C. pen.

A aplicat art. 71 – art. 64 C. pen.

S-a reținut, în fapt, urmare

probelor administrate, că, în noaptea de 29 aprilie 2004, inculpații M.C.,

E.C.C., B.P. și B.S.C. au luat legătura cu G.A. pentru acesta, din urmă, să le

permită accesul în Depoul C.F.R. Iași, în scopul de a sustrage fier vechi.

În urma celor discutate, G.A., agent

de pază al Depoului C.F.R. Iași, a primit de la inculpați o sticlă de vin și un

pachet de țigări, după care au intrat în unitate, de unde au sustras 20 tuburi

Wit în valoare de 39.916.800 lei și o serie de componente scoase din uz, în

greutate de 350 kg și o valoare de 504.350 lei.

A doua zi dimineața, inculpații au

valorificat fierul vechi la S.C. R. S.A. Iași, după care s-au întâlnit cu G.A.

căruia i-au dat suma de 100.000 lei, sumă ce îi fusese promisă cu o zi înainte.

Împotriva hotărârii primei instanțe,

prin apărător, inculpatul E.C.C. a declarat apel, criticând sentința de condamnare

care s-a pronunțat fără a se avea în vedere starea sa de sănătate, în raport de

împrejurarea că apărarea nu s-a prevalat invocând actele medicale pe care

acesta le-a depus la dosar și din care rezultă starea de iresponsabilitate în

care se află.

În sensul celor menționate,

apelantul a solicitat efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice.

Proba cu expertiză solicitată a fost

admisă de instanța de control judiciar, prin încheierea pronunțată la data de

22 aprilie 2003, în dosarul nr. 1763/2003 al Curții de Apel Iași.

Deși a fost admisă, expertiza

medico-legală dispusă nu a fost însă efectuată.

Prin decizia penală nr. 373 din 14

octombrie 2003, Curtea de Apel Iași a respins apelul declarat de inculpatul

menționat împotriva hotărârii primei instanțe.

Împotriva acestei din urmă hotărâri,

inculpatul E.C.C. a declarat recurs, precizând că nu a fost prezent la

judecarea apelului, fiind grav bolnav psihic.

Recursul este fondat, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare:

În cauză, în baza art. 117 alin. (1)

C. proc. pen., instanța de control judiciar a dispus efectuarea unei expertize

medico-legale psihiatrice.

Deși expertiza dispusă nu a fost

efectuată, instanța de apel a procedat la soluționarea căii de atac exercitate

de inculpatul menționat.

Or, expertiza psihiatrică este

necesară tocmai pentru a se verifica susținerile inculpatului, privind bolile

psihice de care suferă și dacă nu cumva acestea îi afectează discernământul.

Ca atare, hotărârea atacată este

supusă casării, conform cazului prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct.

8 C. proc. pen.

Pe de altă parte, participarea

părților la judecată constituie un drept procesual derivat direct din dreptul

la apărare, drept garantat între altele, și de principiul contradictorialității

ședinței de judecată.

Din partea introductivă a deciziei

atacate cu recurs rezultă că inculpatul nu a fost prezent la judecarea

apelului, în data de 14 octombrie 2003, când s-au pus concluzii în fond.

Recurentul inculpat a susținut că nu

s-a putut prezenta în instanță, la judecarea apelului, din cauza bolii psihice

de care suferă.

Potrivit dovezii de comunicare a

citației pentru termenul de judecată menționat rezultă că inculpatul a fost

citat prin afișarea actului procedural pe ușa principală a locuinței acestuia.

Or, chiar dacă s-ar aprecia că

citarea în modul arătat constituie o legală îndeplinire a procedurii de citare,

în împrejurările concrete ale cauzei, relevate de actele medicale aflate la

dosarul cauzei, este posibil că inculpatul a fost, datorită bolii, în imposibilitate

de a înștiința instanța că nu se poate prezenta la termenul de judecată

menționat.

Vătămarea produsă prin judecarea

apelului în lipsa inculpatului subzistă, în raport de împrejurarea că soluția

de respingere a apelului și menținerii a hotărârii de condamnare s-a dat fără

întocmirea raportului de expertiză psihiatrică dispus, astfel că recursul nu

apare ca fiind lipsit de interes.

Drept urmare, decizia atacată este

supusă cazului de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 21

teza II C. proc. pen.

Încălcările legii procesuale penale

menționate, invocate de recurentul inculpat, deși sunt sancționate cu nulitatea

relativă, atrag o gravă încălcare a dreptului acestuia la apărare.

Or, concepția de bază în structura

procesului penal exprimă cerința ca judecata să se desfășoare în condiții de

procedură care să asigure dreptul la apărare, pronunțarea legală asupra

faptelor deduse judecății și parcurgerea reală, efectivă, a gradelor de

jurisdicție.

În consecință, pentru considerentele

ce preced, conform art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., Curtea

va admite recursul declarat de inculpat, va casa decizia atacată și va trimite

cauza aceleeași instanțe în vederea legalei soluționări a apelului declarat de

același inculpat împotriva hotărârii primei instanțe.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc.

pen., onorariul de avocat cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru a-l

asista pe recurentul inculpat E.C.C. se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul E.C.C. împotriva deciziei penale nr. 373 din 14 octombrie 2003 a

Curții de Apel Iași.

Casează decizia atacată și trimite

cauza pentru rejudecare la instanța de apel, respectiv Curtea de Apel Iași.

Onorariul apărătorului din oficiu în

sumă de 400.000 lei va fi plătit din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

19 noiembrie 2004.