ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1985/2005

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1097/ F din 4 noiembrie 2003, Tribunalul București, secția I penală, a achitat pe inculpatul B.M., în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pentru infracțiunile prevăzute de art. 20, raportat la art. 197 alin. (2) lit. b) și alin. (3) C. pen. și art. 20, raportat la art. 203 C. pen., cu art. 33 C. pen. S-a reținut că, prin actul de investire a instanței inculpatul a fost trimis în judecată, stabilindu-se că în noaptea de 14 mai 1998, inculpatul, tatăl părții vătămate B.C., pe fondul consumului de alcool a încercat să întrețină relații intime cu aceasta, fără a se petrece relația intimă, constatând că fiica sa era virgină.

În sufrageria, unde s-a produs fapta, erau doar inculpatul și partea vătămată, iar într-o altă cameră se afla fratele părții vătămate. Din punct de vedere probator nu se poate reține declarațiile de la primele cercetări din 1998, cu ocazia înlocuirii rechizitoriului din 28 ianuarie 1999, deoarece s-au constatat motive de nulitate a anchetei și actului de sesizare, nulități care au fost sesizate în decizia de casare a Curții Supreme de Justiție și a deciziei penale nr. 588/1999 a Curții de Apel București, referitoare expres la nulitatea declarației inculpatului neasistat de apărător. Astfel, în analiza probelor, instanța a avut în vedere declarațiile date la reluarea anchetei, după restituire și declarații din probele prezentului dosar.

Coroborând declarația inculpatului, declarația părții vătămate, a martorilor, instanța de fond a reținut că partea vătămată arată că a dorit să se răzbune pe tatăl său, deoarece avea un prieten și n-o lăsa să se mărite. Plângerea a formulat-o partea vătămată, de conveniență cu sora sa și la îndemnul prietenului său. Inculpatul nu a recunoscut fapta, arătând că în acea seară a avut o altercație cu fiica sa, deoarece fugise de acasă. Fiul inculpatului nu a auzit și nu a văzut nimic, arătând că partea vătămată i-a relatat încercarea tatălui, iar partea vătămată a doua zi și-a retractat declarația. Ca urmare, instanța de fond a apreciat că fapta dedusă judecății nu există, neexistând probe în acest sens.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru greșita achitare a inculpatului, întrucât probele administrate, permiteau stabilirea vinovăției inculpatului. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 84 din 6 februarie 2004, a admis recursul parchetului, a desființat integral sentința atacată și în baza art. 20, raportat la art. 197 alin. (2) lit. b) și alin. (3) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.M. la 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 75 alin. ultim C. pen. În baza art. 65 C. pen., s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 3 ani. În baza art. 20, raportat la art. 203, cu aplicarea art. 75 alin. ultim C. pen., a mai fost condamnat același inculpat la 3 ani închisoare.

În baza art. 33 – art. 34 C. pen., inculpatul va executa 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului. Inculpatul a fost obligat la 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul avocatului din oficiu de 400.000 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiției. Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul B.M. Parchetul a solicitat, în apel, reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20, raportat la art. 197 alin. (2) lit. b) și alin. (3) C. pen.

și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) și e) C. pen. Inculpatul, în apel, a solicitat, prin apărătorul său, achitarea, întrucât din probele dosarului nu rezultă vinovăția sa. Recursul parchetului este fondat, dar numai în ce privește conținutul pedepsei complementare aplicate. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanța de apel a stabilit, în mod corect, situația de fapt și vinovăția inculpatului B.M., în săvârșirea infracțiunilor, prevăzute de art. 20, raportat la art. 197 alin. (2) lit. b) și alin. (3) C. pen. și art. 20, raportat la art. 203 C. pen. Stabilită fiind vinovăția inculpatului, instanța de apel a aplicat acestuia pedepse just individualizate, în conformitate cu art. 72 C. pen.

și proporționale cu pericolul social al faptelor comise. Verificând însă hotărârea atacată, Curtea constată că instanța de apel a omis să interzică drepturile prevăzute de art. 64 lit. d) și e) C. pen. Art. 64 lit. d) C. pen., prevede pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor părintești, iar lit. e) a aceluiași articol, prevede pedeapsa interzicerii dreptului de a fi tutore sau curator. În cauză, se constată că, prin săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost condamnat inculpatul a devenit nedemn de a mai exercita aceste drepturi. Ca atare, urmează a admite recursul parchetului și aplicarea interzicerii pedepselor complimentare a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. d) și e) C. pen., pe lângă interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., care au fost stabilite de instanța de apel.

În ce privește recursul inculpatului B.M., acesta va fi respins ca tardiv introdus. Potrivit dispozițiilor art. 385 3 raportat la art. 363 alin. (3) C. proc. pen., pentru inculpat, termenul de recurs de 10 zile, curge de la comunicarea copiei de pe dispozitivul deciziei penale nr. 84 din 6 februarie 2004, la 11 februarie 2004. Cum inculpatul a declarat recurs la 22 martie 2004, rezultă că este tardiv, fiind formulat după expirarea termenului de 10 zile, prevăzut de art. 385 3 C. proc. pen. În consecință, recursul declarat de inculpatul B.M., urmează a fi respins, ca tardiv introdus, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 C. proc.

pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 84 din 6 februarie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe inculpatul B.M. Casează decizia atacată, numai cu privire la conținutul pedepsei complementare aplicate. Interzice inculpatului alături de drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. și drepturile prevăzute de art. 64 lit. d) și e) C. pen., pe aceeași durată de 3 ani. Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. Respinge, ca tardiv, recursul declarat de inculpatul B.M. împotriva aceleiași decizii. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare. Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 martie 2005.