ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3330/2005

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 588

din 3 decembrie 2004 a Tribunalului Galați a fost condamnat inculpatul D.N. la

11 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin.

(1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71

și art. 64 C. pen.

S-a computat din pedeapsă

durata reținerii și arestării preventive.

Inculpatul a fost obligat la

50.000.000 lei daune morale către partea civilă M.E.

Inculpatul a mai fost

obligat la cheltuieli judiciare către stat și către partea civilă.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că, în seara de 19 decembrie 2003, inculpatul D.N. a

acostat-o pe partea vătămată M.E. minoră de 14 ani în timp ce aceasta se afla în

centrul localității Berești, jud. Galați.

Aflat sub influența

alcoolului inculpatul i-a cerut minorei să întrețină cu el raporturi sexuale.

Aceasta a refuzat vehement, și-a continuat drumul, însă inculpatul a urmărit-o

a prins-o de braț și a tras-o cu forța înspre gardul bisericii.

Partea vătămată a reușit să

se desprindă din strânsoare și să fugă către Liceul Paul Bujor.

În dreptul liceului, partea

vătămată M.E. a apelat la ajutorul martorilor cărora le-a spus că inculpatul

vrea s-o violeze.

Inculpatul a ajuns-o, a

lovit-o cu pumnul în bărbie și a tras-o pe minoră cu forța în afara orașului

într-o stână părăsită din zona cimitirului unde prin acte de violență a

constrâns-o la raport sexual.

Raportul de constatare medico

– legală nr. 1397 din 20 decembrie 2003 întocmit în cauză a concluzionat că în

secreția vaginală a părții vătămate s-au pus în evidență spermatozoizi care

atestă raport sexual consumat recent și că partea vătămată prezintă leziuni

traumatice care au fost produse prin lovire cu mijloace contondente, posibil

pumn, echimoze cervicale produse prin comprimare și sucțiune cu gura,

excoriații prin zgâriere.

Din raportul de constatare

tehnico – științifică biologic nr. 34494 din 6 ianuarie 2004 a rezultat că pe

tamponul vaginal recoltat de la partea vătămată M.E. și pe chilotul acesteia

s-au evidențiat secreții umane ce conțin capete de spermatozoizi și celule

epiteliale, amestecul de secreții aparținând grupei sanguine 01.

Raportul de expertiză medico

– legală nr. 1282/ E din 8 noiembrie 2004 al Spitalului Județean Sf. Apostol

Andrei Galați – Serviciul de medicină legală a constatat că sângele recoltat de

la inculpatul D.N. aparține grupei sanguine 01 RH pozitiv.

Prin decizia penală nr. 6/A/2005,

Curtea de Apel Galați a respins, ca nefondate, apelurile inculpatului D.N. și

părții vătămate M.E. în care părțile au apreciat că pedeapsa nu este corect

individualizată.

Împotriva deciziei a

declarat recurs inculpatul care a cerut casarea hotărârilor pronunțate prin

aplicarea dispozițiilor art. 385

9

pct. 10, 17, 17

1

și

achitarea lui în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 alin. (1) lit. a) C.

proc. pen.

În subsidiar a cerut casarea

hotărârilor pronunțate și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru

rejudecare.

Recursul nu este fondat.

Instanțele au făcut o interpretare

corectă a probelor administrate în cauză și au stabilit o stare de fapt în

acord cu aceste probe.

Astfel, din actele medico –

legale întocmite în cauză și analizate de instanțe rezultă neîndoielnic că

partea vătămată a fost victima unui viol la data de 19 decembrie 2003.

În tot cursul procesului

inculpatul a avut o conduită nesinceră, apărându-se în sensul că nu este

autorul faptelor și n-a întâlnit-o pe partea vătămată la data menționată.

Declarațiile martorilor D.I.,

P.J.I., C.I., I.M. și I.L. infirmă apărarea inculpatului. Aceștia l-au văzut pe

inculpat în timp ce o agresa și trăgea de partea vătămată spre locul unde s-a

comis violul.

Martorele I.M. și I.L. au

arătat în mod constant că au încunoștințat imediat părinții părții vătămate pe

care apoi i-au însoțit la poliție pentru a denunța agresiunea la care

inculpatul supusese partea vătămată.

Partea vătămată, de asemenea,

a declarat constant că a fost constrânsă prin violență la raport sexual de

către inculpat.

Declarațiile ei se

coroborează cu declarațiile martorilor sus menționați.

Prin urmare este cert că

autorul violului asupra părții vătămate este inculpatul.

Cât privește încadrarea

juridică dată faptelor, aceasta este legală.

Instanța de apel în mod

temeinic a respins cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice din

forma consumată în tentativă, întrucât așa cum s-a reținut actele medico –

legale au constatat că în realitate a avut loc un raport sexual consumat.

Cât privește critica cu

privire la pedeapsa aplicată, instanța de apel a făcut o apreciere judicioasă a

modului în care instanța de fond a aplicat prevederile art. 72 C. pen.,

referitoare la criteriile de individualizare a pedepsei și a respins cererea

inculpatului de reducere a pedepsei.

În ce privește motivul de

recurs potrivit căruia este necesară trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât

instanțele nu s-au pronunțat asupra unor probe, probele sunt contradictorii sau

compunerea instanței a fost greșită întrucât în cursul procesului completul de

judecată n-a rămas constant același, nici aceste motive nu sunt fondate.

În ce privește probele

administrate, din examinarea hotărârilor pronunțate rezultă că a existat

preocupare din partea instanțelor pentru o analiză serioasă a probelor. Au fost

examinate atât probele în acuzare cât și cele în apărarea inculpatului,

ultimile fiind înlăturate temeinic motivat.

Compunerea instanței a fost,

de asemenea, legală fiind respectate dispozițiile art. 292 C. proc. pen., în

sensul că nu s-a schimbat completul de judecată după începerea dezbaterilor,

cerința legii fiind astfel asigurată.

Nu există nici un motiv

prevăzut de art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., pentru casarea

cu trimitere spre rejudecare a cauzei.

Așa fiind, Curtea, în baza art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul

inculpatului, va computa arestul preventiv din durata pedepsei și-l va obliga

pe recurent la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul D.N. împotriva deciziei penale nr. 6/ A din 1

februarie 2005 a Curții de Apel Galați, secția de minori și familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, perioada arestării preventive de la 20 decembrie 2003 la 27 mai

2005.

Obligă recurentul inculpat

să plătească suma de 1.200.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 27 mai 2005.