ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4460/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 23 mai

2003, reclamanta SC C. SA București a chemat în judecată pe pârâta A.P.A.P.S.

(în prezent A.V.A.S.) pentru a fi obligată la plata sumei de 9.839.829.981 lei

cu titlu de daune generate de nerespectarea obligațiilor contractuale asumate

de pârâtă, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta SC

C. SA București a susținut că, deși la încheierea contractului de

vânzare-cumpărare de acțiuni nr. B 057/2000 pârâta a garantat că situațiile

financiare au fost întocmite în mod exact și corect, ulterior s-a stabilit că

datoriile societății privatizate erau cu mult mai mari decât cele din

documentele ce i-au fost prezentate. A mai precizat că despăgubirile pe care le

pretinde sunt formate din datoriile societății privatizate către creditorii

bugetari, la care s-au adăugat majorări și penalități, precum și din creanțe ce

nu mai pot fi recuperate deoarece s-a prescris dreptul material la acțiune

împotriva debitorilor.

Prin sentința civilă nr. 2119 din 12

februarie 2004, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins

acțiunea reclamantei cu motivarea că pârâta, în calitate de instituție publică

implicată în procesul de privatizare are atribuția întocmirii și prezentării

ofertei de vânzare și nu pe aceea a stabilirii situației financiare a

societății care urmează a fi privatizată, această obligație revenind conducerii

societății în cadrul adunării generale a acționarilor.

Hotărârea tribunalului a rămas

definitivă în baza deciziei nr. 348 din 1 iulie 2004 a Curții de Apel București,

secția a V-a comercială, prin care a fost respins ca nefondat apelul societății

reclamante.

Cu actul înregistrat la 17 august

2004, reclamanta SC C. SA București a formulat recurs împotriva acestei decizii

în temeiul art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ., susținând următoarele:

- instanțele au dat o greșită

interpretare clauzelor contractului de privatizare atunci când au considerat că

răspunderea revine exclusiv societății privatizate prin administratorii săi,

deoarece dosarul de prezentare al societății era întocmit de A.P.A.P.S.;

- instanțele nu au ținut seama de

prevederile art. 14 pct. 9 alin. (2) din H.G. nr. 450/1999 care stipulează

expres răspunderea pârâtei pentru realitatea datelor comunicate chiar atunci

când potențialul cumpărător efectuează propriul său raport de evaluare;

- în mod eronat a fost invocat

textul art. 1082 C. civ., deoarece, prin contract și prin legea specială s-a

prevăzut răspunderea directă a A.P.A.P.S. pentru astfel de omisiuni;

- instanțele au pronunțat o hotărâre

netemeinică atunci când au reținut că societatea reclamantă avea posibilitatea

de a face o evaluare proprie, deoarece documentele din care ar fi reieșit

datoriile societății privatizate nu erau înregistrate în contabilitate și nici

un expert nu ar fi avut posibilitatea de a le determina;

- netemeinicia hotărârilor atacate

rezultă și din aceea că s-a făcut abstracție de dovezile prezentate de

reclamantă potrivit cărora somațiile și titlurile executorii sunt anterioare

privatizării, respectiv din anii 1999 – 2000.

Recursul reclamantei este întemeiat,

în sensul celor ce se vor arăta:

Din actele dosarului rezultă că la

24 mai 2000 s-a încheiat între SC C. SA București, în calitate de cumpărător și

A.P.A.P.S. (în prezent A.V.A.S.) contractul de vânzare-cumpărare nr. B 057/2000

prin care reclamanta a dobândit pachetul de acțiuni deținut de pârâtă la SC A.

SA București, societate supusă procesului de privatizare.

Conform contractului de

vânzare-cumpărare de acțiuni pârâta a garantat cumpărătoarei că situațiile

financiare sunt întocmite exact și corect, conform legislației în materie, dar,

ulterior transferului dreptului de proprietate asupra celor 78.137 acțiuni,

cumpărătoarea a fost încunoștințată că datoriile societății privatizate însumau

9.839.829.981 lei, situație în care SC C. SA București a solicitat obligarea

autorității pentru privatizare la plata prejudiciului cauzat prin nerespectarea

obligațiilor contractuale.

Criticile reclamantei vizează modul

în care instanțele au analizat respectarea obligațiilor societății implicate în

privatizare, astfel cum au fost prevăzute în contract și în actele normative ce

reglementau privatizarea societăților comerciale la data încheierii

contractului, respectiv H.G. nr. 450/1999 pentru aprobarea Normelor

metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 88/1997.

În conformitate cu prevederile art.

14 alin. (4) și (5) din O.U.G. nr. 88/1997 și H.G. nr. 450/1999, pentru

stabilirea situației obligațiilor bugetare scadente ale societății comerciale

supuse privatizării, Ministerul Finanțelor împuternicește direcția generală a

finanțelor publice și controlului financiar de stat teritorială să întocmească

un raport asupra naturii și cuantumului obligațiilor bugetare pe care le are

societatea, iar în baza acestui raport se întocmea certificatul de sarcini

fiscale.

În speță, situația financiară a SC

A. se reflectă în dosarul de prezentare al societății supuse privatizării din

care rezultă că aceasta avea datorii ce totalizau 2.113.495.000 lei, iar

această situație a stat la baza încheierii contractului de vânzare-cumpărare de

acțiuni, contract ale cărui clauze au respectat, în ansamblu, cadrul legislativ

mai sus arătat dar care a fost depus numai parțial la dosar.

Într-adevăr, așa cum rezultă din

copia aflată la dosarul tribunalului, din contract lipsesc câteva capitole, iar

soluționarea litigiului în lipsa unor clauze esențiale a determinat pronunțarea

unei soluții netemeinice.

Pe de altă parte, deși

reclamanta-recurentă a susținut în mod constant că debitul consemnat în dosarul

de prezentare a fost cu mult mai mare decât cel real, la dosar nu există dovezi

privind prejudiciul încercat de SC C., chiar aceasta susținând prin acțiune că

prin diverse mijloace a reușit să oprească executarea acestor debite.

Ca atare și sub acest aspect

instanțele au pronunțat hotărâri netemeinice, urmând a fi casate cele două

hotărâri conform art. 304 pct. 10 și art. 313 C. proc. civ., iar cu ocazia

rejudecării pricinii, instanța de fond va ține seama de cele arătate mai sus,

precum și de modul în care instituția statului ca și societățile implicate în

privatizare și-au îndeplinit obligațiile ce le reveneau potrivit contractului

și conform H.G. nr. 450/1999.

Din acest ultim punct de vedere

apare întemeiată și critica reclamantei vizând modul în care instanțele au

interpretat prevederile art. 14 alin. (9) din H.G. nr. 450/1999 potrivit căruia

instituția publică implicată ar fi putut negocia și conveni să acorde garanții

cumpărătorului, incluzând și eventuale daune cauzate acesteia.

Sub acest aspect, instanțele au

pronunțat și hotărâri nelegale conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece,

chiar în ipoteza în care societatea cumpărătoare ar fi dat dovadă de lipsă de

diligență, această unică împrejurare nu era de natură să excludă răspunderea

celorlalte părți implicate în privatizare care aveau obligații bine determinate

în actul normativ citat.

Pentru toate aceste considerente,

recursul reclamantei va fi admis, vor fi casate hotărârile pronunțate în cauză,

iar pricina va fi trimisă spre rejudecare Tribunalului București, secția comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamanta SC C. SA București. Casează decizia nr. 348 din 1 iulie

2004 a Curții de Apel București, precum și sentința civilă nr. 2119 din 12

februarie 2004 a Tribunalului București, secția comercială și trimite cauza,

spre rejudecare, instanței de fond.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 5 noiembrie 2004.