ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1166/2005

Examinând recursul de față

constată:

Prin sentința penală nr.

1373 din 29 octombrie 2004 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a

penală, s-a respins, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei

formulată de condamnatul G.A. cu privire la pedeapsa de 4 ani închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 940 din 24 octombrie 2004 a Tribunalului

București, secția a II-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 1289 din 4

martie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

S-a reținut că, din ancheta

socială rezultă că tatăl inculpatului, în vârstă de 44 de ani, locuiește

într-un apartament proprietate personală, compus din 3 camere, curat întreținut

și bine mobilat, lucrează ocazional la diferite persoane, având posibilități

materiale reduse și afirmă că suferă de ulcer varicos fără a deține acte

medicale care să confirme această afecțiune.

În consecință s-a apreciat

că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru a se dispune

întreruperea executării pedepsei conform art. 455, raportat la art. 453 lit. c)

C. pen.

Apelul declarat de condamnat

a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 916/ A din 2 decembrie

2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru

cauze cu minori și de familie.

Condamnatul a declarat

recurs susținând că există motive de întrerupere a executării pedepsei.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 455 raportat

la art. 453 lit. c) C. proc. pen., în care își găsește temeiul cererea

formulată de condamnat, întreruperea executării pedepsei se poate dispune numai

când, din cauza unor împrejurări speciale, executarea pedepsei ar avea consecințe

grave pentru condamnat sau familia acestuia.

În speță din actele

dosarului nu rezultă existența unor împrejurări speciale datorită cărora

executarea în continuare a pedepsei de către condamnat ar produce consecințele

menționate de art. 453 lit. c) C. proc. pen.

Așa fiind, se constată că

soluția de respingere a cererii este legală și temeinică.

În consecință recursul va fi

respins, ca nefondat, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen.

Conform art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., condamnatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de condamnatul G.A. împotriva deciziei penale nr. 916/ A din

2 decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă pe recurent la plata

sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 16 februarie 2005.