ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1514/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, reclamantul H.I. a chemat în judecată Casa de Pensii a municipiului București, solicitând anularea hotărârii nr. 527/460 din 2 decembrie 2002. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în perioada 16 noiembrie 1951 - 7 iulie 1955 a efectuat stagiul militar la Ministerul Forțelor Armate - Construcții - U.M. 04749 și U.M. 0379, astfel încât se încadrează în dispozițiile Legii nr. 309/2002. Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 295 din 16 februarie 2004, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantul H.I.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că unitățile militare în cadrul cărora a efectuat stagiul militar, reclamantul, nu fac parte din detașamentele de muncă aparținând Direcției Generale a Serviciului Muncii, și ca atare, nu se încadrează în dispozițiile art. 1 din Legea nr. 309/2002. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, H.I., criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Recurentul susținut, în esență, că în mod greșit, Curtea de Apel București i-a respins acțiunea, întrucât, chiar dacă a efectuat stagiul militar în unități militare, aceste unități nu au fost de instrucție, ci de muncă Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul declarat în cauză este neîntemeiat, hotărârea atacată fiind legală și temeinică, astfel încât potrivit art. 312 1 C. proc.

civ., recursul va fi respins. Astfel, se reține că prevederile Legii nr. 309/2002 vizează acordarea unor drepturi specifice, cu titlu de măsuri reparatorii, numai acelor persoane, care, în perioada 1950 - 1961 au efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, activitatea prestată de aceste persoane având caracter discriminatoriu și înjositor, putând fi caracterizată drept „muncă forțată”. Având în vedere aceste dispoziții, care limitează acordarea drepturilor, nu se poate susține că toți foștii militari care au satisfăcut stagiul militar prin muncă, trebuie să se bucure de același tratament juridic, fiind opțiunea legiuitorului de a stabili categoria de persoane care beneficiază de prevederile legale.

În cauză, rezultă în mod cert potrivit livretului militar, că reclamantul și-a efectuat serviciul militar la Ministerul Forțelor Armate - Construcții, în cadrul U.M. 04749 și U.M. 0379. Întrucât unitățile militare indicate în livretul militar al reclamantului nu se regăsesc în evidența întocmită de C.N.P.A.S., în colaborare cu Arhivele Naționale, conform art. 7 din H.G. nr. 1114/2002, corect, instanța de fond a respins acțiunea reclamantului H.I. și în consecință, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de H.I. împotriva sentinței civile nr. 295 din 16 februarie 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 martie 2005.