ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1514/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe

calea contenciosului administrativ, reclamantul H.I. a chemat în judecată Casa

de Pensii a municipiului București, solicitând anularea hotărârii nr. 527/460

din 2 decembrie 2002.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că în perioada 16 noiembrie 1951 - 7 iulie 1955 a efectuat

stagiul militar la Ministerul Forțelor Armate - Construcții - U.M. 04749 și

U.M. 0379, astfel încât se încadrează în dispozițiile Legii nr. 309/2002.

Curtea de Apel București, secția

de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 295 din 16 februarie 2004,

a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantul H.I.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că unitățile militare în cadrul cărora a efectuat stagiul

militar, reclamantul, nu fac parte din detașamentele de muncă aparținând

Direcției Generale a Serviciului Muncii, și ca atare, nu se încadrează în

dispozițiile art. 1 din Legea nr. 309/2002.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, H.I., criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând

dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Recurentul susținut, în

esență, că în mod greșit, Curtea de Apel București i-a respins acțiunea,

întrucât, chiar dacă a efectuat stagiul militar în unități militare, aceste

unități nu au fost de instrucție, ci de muncă

Înalta Curte de Casație și

Justiție constată că recursul declarat în cauză este neîntemeiat, hotărârea

atacată fiind legală și temeinică, astfel încât potrivit art. 312

1

C.

proc. civ., recursul va fi respins.

Astfel, se reține că

prevederile Legii nr. 309/2002 vizează acordarea unor drepturi specifice, cu

titlu de măsuri reparatorii, numai acelor persoane, care, în perioada 1950 - 1961

au efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale

a Serviciului Muncii, activitatea prestată de aceste persoane având caracter

discriminatoriu și înjositor, putând fi caracterizată drept „muncă forțată”.

Având în vedere aceste

dispoziții, care limitează acordarea drepturilor, nu se poate susține că toți

foștii militari care au satisfăcut stagiul militar prin muncă, trebuie să se

bucure de același tratament juridic, fiind opțiunea legiuitorului de a stabili

categoria de persoane care beneficiază de prevederile legale.

În cauză, rezultă în mod

cert potrivit livretului militar, că reclamantul și-a efectuat serviciul

militar la Ministerul Forțelor Armate - Construcții, în cadrul U.M. 04749 și

U.M. 0379.

Întrucât unitățile militare

indicate în livretul militar al reclamantului nu se regăsesc în evidența întocmită

de C.N.P.A.S., în colaborare cu Arhivele Naționale, conform art. 7 din H.G. nr.

1114/2002, corect, instanța de fond a respins acțiunea reclamantului H.I. și în

consecință, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de H.I. împotriva sentinței civile nr. 295 din 16 februarie 2004 a Curții de

Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 martie 2005.