ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 728/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 39 din

15 noiembrie 2004, Curtea de Apel Bacău, secția penală, a respins, ca

nefondată, plângerea formulată de petentul

B.G.

,

împotriva rezoluției nr. 875/II/2/2004 din 25 octombrie 2004, pronunțată de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. 171/P/2004, pe care a

menținut-o.

S-a reținut că, petentul

B.G. a formulat plângere împotriva judecătorului P.B.I.D., exprimându-și

nemulțumirea față de soluția pronunțată prin sentința civilă nr. 5536 din 5

august 2004 a Judecătoriei Bacău, pronunțată în dosarul nr. 9054/2004.

Prin hotărârea menționată, a

fost admisă excepția lipsei calității procesual active și a fost respinsă

acțiunea în evacuare formulată de reclamantul B.G. împotriva pârâtei M.M., ca

fiind introdusă de o persoană fără calitate.

Pentru a admite excepția,

instanța de judecată a avut în vedere sentința civilă nr. 3767/1999 a

Judecătoriei Bacău, prin care acțiunea în revendicare a casei de locuit situată

în comuna Fărăoani, județul Bacău, formulată de reclamantul B.G. în

contradictoriu cu pârâtul M.D.G. a fost respinsă, ca nefondată, iar soluția a

fost menținută, prin respingerea căilor de atac exercitate de reclamantul

menționat.

În această situație,

nereținându-se săvârșirea de către magistrat a infracțiunii de abuz în

serviciu, prin rezoluția nr. 171/P/2004 din 5 octombrie 2004, Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Bacău a dispus neînceperea urmăririi penale.

Prin rezoluția din 25

octombrie 2004, plângerea formulată de petentul B.G. împotriva rezoluției

primare de neîncepere a urmăririi penale a fost respinsă, ca neîntemeiată.

Petentul a sesizat instanța

competentă cu plângere împotriva soluției de netrimitere în judecată, susținând

că faptele reclamate sunt pe deplin dovedite și că este în drept să revendice

aceste proprietăți, față de arborele genealogic scris personal și depus în

dosarul Curții de Apel Bacău.

Instanța de fond a apreciat

că rezoluția atacată este temeinică și legală, în raport de împrejurarea că

magistratului menționat nu i se poate reține săvârșirea vreunei infracțiuni. S-a

mai arătat că petentul, dacă este nemulțumit de soluția pronunțată, poate

exercita căile de atac prevăzute de lege, ceea ce acesta a și făcut de altfel.

Împotriva hotărârii primei

instanțe petentul a declarat recurs, susținând în esență că, în mod greșit,

acțiunea în evacuare a fost soluționată pe cale de excepție.

Recursul este nefondat,

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În cauză magistratul

menționat a efectuat acte de competența sa.

Din actele premergătoare

neconstatându-se existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni, în mod legal

organul de urmărire penală a dispus în sensul neînceperii urmăririi penale.

În cazul contestării acestei

soluții, confirmată de procurorul ierarhic superior, prin formularea plângerii

prevăzute de art. 278

1

C. proc. pen., controlul judiciar privește

temeinicia rezoluției în raport de cercetările efectuate.

Pentru a respinge plângerea

și a menține rezoluția atacată, prima instanță a constatat neconfirmarea

susținerilor petentului, în sensul săvârșirii infracțiunii reclamate.

În realitate, așa cum

judicios a reținut prima instanță, petentul nu a invocat efectuarea actelor

premergătoare sau de urmărire penală cu nerespectarea prescripțiilor legii

procesual penale, ci a dat expresie nemulțumirii sale față de soluția adoptată

într-un proces civil.

Declarând recurs, petentul

nu formulează critici cu referire la sentința atacată ci, din nou, invocă

calitatea sa de titular al unui drept de proprietate, greșit neconfirmată de

hotărârea pronunțată în procesul civil.

Or, eventualele greșeli de

judecată sau de ordin procedural fac obiectul controlului judecătoresc, în

instanța civilă și sunt remediate prin soluționarea căilor de atac exercitate

de partea interesată, în condițiile legii procesual civile.

Drept urmare, în mod

judicios a reținut instanța de fond că, în măsura în care în activitatea de

judecată, fără intenția de a păgubi, se produc erori de judecată sau greșeli de

ordin procedural, acestea pot face obiectul căilor de atac prevăzute de legea

procesual civilă și că acestea nu constituie infracțiuni.

Or, când fapta nu constituie

infracțiune, nu există răspundere penală.

Pe de altă parte, față de

principiul legalității căilor de atac, deopotrivă producător de efecte juridice

în procedura penală și civilă, raportat la caracterul imperativ, de ordine

publică, a normelor de competență, legalitatea și temeinicia unei hotărâri

judecătorești în materie civilă nu poate face obiectul cenzurării de către

instanța penală.

Drept urmare, în raport de

starea de fapt stabilită corespunzător probatoriului administrat în cauză, care

a impus concluzia că judecătorul menționat nu a vătămat și nu a pus în pericol,

printr-o faptă săvârșită cu vinovăție, nici una din valorile ocrotite de legea

penală, în mod temeinic și legal s-a dispus în sensul respingerii plângerii și

menținerii rezoluției atacate, așa încât hotărârea atacată nu este supusă nici

unuia din cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

C. proc. pen.

În consecință, pentru

considerentele ce preced, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., Curtea va respinge recursul ca nefondat.

Totodată, în baza art. 192

alin. (2) din același cod, petentul va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petentul B.G. împotriva sentinței penale nr. 39 din 15

noiembrie 2004 a Curții de Apel Bacău.

Obligă pe recurentul petent

la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 31 ianuarie 2005.