ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3045/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3045/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin
sentința civilă nr. 1293 din 4 decembrie 2003, Judecătoria Gura Humorului a
admis acțiunea civilă formulată de reclamanta B.E. și cererea de intervenție în
favoarea acesteia formulată de fiul său D.C., dispunând evacuarea pârâților C.C.S.
și C.I. din imobilul, casă de locuit situat în satul Corlata, comuna Drăgoiești
județul Suceava.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, a reținut
că reclamanta a dovedit că este proprietara imobilului din litigiu, că imobilul
a făcut obiectul convenției intervenite între intervenient și pârâți, cu
valoarea de promisiune de vânzare cumpărare, neopozabilă reclamantei și că
pârâții ocupă fără drept, locuința deoarece convenția lor cu fiul reclamantei
nu a fost validată până în prezent.
Curtea de Apel Suceava, cu decizia nr. 503 din 4
martie 2004 a admis apelul părților, a schimbat sentința civilă nr. 1293/2003,
în sensul respingerii ca rămase fără obiect a acțiunii în evacuare, și a
cererii de intervenție ca nefondată.
În motivarea deciziei, se reține că în prezent pârâții
nu mai locuiesc în imobil, că în realitate părțile își dispută proprietatea și
nu folosința acestuia, situație ce trebuie rezolvată într-un alt cadru
procesual.
Au declarat recurs, reclamanta și fiul acesteia, în
calitate de intervenient.
Criticile formulate cu privire la decizia recurată
nr. 503/2004 se referă la faptul că instanța de apel nu a ținut cont că pârâții
i-au dat intervenientului să consume băuturi alcoolice până a ajuns într-o
stare avansată de ebrietate, plătindu-i acestuia patru milioane lei pentru
proprietatea sa.
Recurenta nu poate accepta motivarea instanței de
apel și consideră că acțiunea sa era admisibilă, atâta vreme cât ea este
proprietara locuinței.
Recursul este nefondat.
Așa cum corect a reținut instanța de apel din
cuprinsul acțiunii, dar și din susținerile părților, părțile își dispută
dreptul de proprietate asupra imobilului din litigiu și nu folosința acestuia.
Acțiunea de evacuare a pârâților se întemeiază pe
calitatea de proprietară a reclamantei, iar pârâții nu au calitate de chiriași
sau tolerați, ei pretinzând la rândul lor că au dobândit proprietatea de la
fiul reclamantei, care este adevăratul proprietar, conform unei convenții.
După cum este cunoscut, evacuarea este o sancțiune
civilă aplicabilă raporturilor de locațiune sau ocupării abuzive a unui imobil,
ori în speță părțile pretind că sunt proprietari și atunci acțiunea în evacuare
nu este admisibilă, urmând ca litigiul să-l rezolve pe calea acțiunilor
specifice.
Adeverințele nr. 5235 din 6 octombrie 2003 și nr. 6589
din 11 noiembrie 2003 eliberată de Primăria Drăgoiești, lămurește situația
imobilului, arătând că reclamanta figurează înscrisă în registrul agricol vol.2
poz.99 sat Corlata cu o casă, iar pârâții în vol.1 poz.15 sat Corlata, deci cu
imobile diferite; că pârâții au cumpărat casa de la proprietarul D.C., acesta
construind-o pe izlazul comunei, fără autorizație.
Instanța de fond, deși reține o atare situație,
admite în mod greșit acțiunea în evacuare, bazată numai pe declarația
intervenientului că ar fi vândut casa care era proprietatea mamei sale,
reclamanta, fără a se face dovada proprietății cu acte, de aceasta.
De altfel, la dosar a fost depusă sentința civilă
nr.927/7 octombrie 2004 pronunțată de Judecătoria Gura Humorului, rămasă
definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1069/2004 a Tribunalului
Suceava prin care actualei recurente i s-a respins o altă acțiune, „posesorie”
îndreptată împotriva acelorași părți. Din declarațiile a cinci martori audiați
în acel proces, s-a reținut că reclamanta nu a stăpânit niciodată imobilul din
litigiu.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 312 C. proc.
civ. urmează a respinge recursurile ca nefondate, o altă acțiune, „posesorie”
îndreptată împotriva acelorași părți. Din declarațiile a cinci martori audiați
în acel proces, s-a reținut că reclamanta nu a stăpânit niciodată imobilul din
litigiu.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 312 C. proc.
civ. urmează a respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de reclamanta B.E. și de intervenientul D.C.
împotriva deciziei nr. 503 din 4 martie 2004 a Curții de Apel Suceava ca
nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 aprilie
2005.