ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 194/2005

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele :

Prin acțiunea înregistrată la 11

septembrie 2003 de Judecătoria Gura Humorului, reclamantul S.T.C., a chemat în

judecată pe fosta sa soție D.A., solicitând ca în contradictoriu cu aceasta, să

se constate că apartamentul nr. 3 din Gura Humorului, deși dobândit în timpul

căsătoriei, este bunul său propriu.

În motivarea acțiunii, reclamantul

precizează că apartamentul din litigiu, l-a dobândit cu sume obținute din

vânzarea locuinței sale dinaintea căsătoriei, din orașul Câmpulung Moldovenesc.

Pârâta a depus întâmpinare, susținând că

apartamentul din orașul Câmpulung Moldovenesc era proprietatea părinților

reclamantului și că aceștia când l-au vândut, au înțeles să gratifice pe ambii

soți, nu numai pe fiul lor. Pe de altă parte, aceasta pretinde că și părinții

săi au gratificat-o pentru jumătate din prețul locuinței.

După administrarea probelor, Judecătoria

Gura Humorului, prin sentința civilă nr. 1374 din 15 decembrie 2003, a admis în

parte acțiunea, a constatat că apartamentul nr. 3 din Gura Humorului este

proprietatea reclamantului cu cota de 5/6, bun propriu, iar 1/6 din apartament

este bun comun în devălmășie al soților S.T.C. și S.A. (în prezent, după

divorț, D.).

S-au respins celelalte pretenții ale

reclamantului, iar pârâta a fost obligată să-i plătească acestuia suma de

2.257.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință,

judecătoria a reținut că la data plății avansului pentru apartament, părțile

erau deja căsătorite, locuința din Câmpulung Moldovenesc nu fusese vândută, iar

avansul a fost achitat din veniturile comune ale soților 1.000.000 lei

reprezentând avans și taxe de autentificare).

Pentru restul de preț de 5.000.000 lei,

s-a constatat că acesta a fost plătit la data de 22 februarie 1995, ziua

autentificării actului, care coincide cu ziua vânzării de părinții

reclamantului a locuinței din Câmpulung Moldovenesc.

Cu privire la această sumă pârâta nu a

contestat că ar proveni de la părinții reclamantului, dar a pretins fără a

dovedi, că aceștia i-au gratificat pe ambii soți, nu numai pe fiul lor.

S-a subliniat că pârâta nu a produs probe

certe că ar fi fost și ea ajutată material, la data achiziționării

apartamentului.

Curtea de Apel Suceava, cu decizia civilă

nr. 991 din 15 aprilie 2004, anulează ca netimbrat apelul declarat de reclamant

și admite apelul pârâtei împotriva sentinței susmenționate, pe care o schimbă

în totalitate, în sensul respingerii acțiunii în constatare, ca nefondată.

Admiterea apelului pârâtei este motivată

prin faptul că instanța de fond nu a respectat petitul acțiunii care solicită

constatarea calității de bun propriu al apartamentului și nu a cotei de

contribuție a fiecărei părți la achiziționarea lui. De asemenea, s-a constatat

că în mod greșit au fost audiați ca martori părinții reclamantului, dat fiind

obiectul cauzei, exista interdicție potrivit art. 189 C. proc. civ.

În termen legal, reclamantul a formulat

cerere de recurs, în care critică instanța de apel care i-a anulat cererea

pentru netimbrare, susținând că trebuia să fie citat la reședința din comuna

Vama, jud. Suceava și nu la domiciliul din Gura Humorului unde nu locuiește

nimeni.

Verificând decizia recurată, prin prisma

criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce

vor urma:

Potrivit art. 98 C. proc. civ.,

schimbarea domiciliului uneia din părți în timpul judecății trebuie, sub

pedeapsa neluării ei în seamă, să fie adusă la cunoștința instanței prin

petiție la dosar, iar părții potrivnice prin scrisoare recomandată, a cărei

recipisă de predare se va depune la dosar o dată cu petiția prin care se

înștiințează instanța, despre schimbarea domiciliului.

În cazul în speță, apelantul în cererea

sa de apel, formulată la data de 18 februarie 2004, a indicat domiciliul său

din orașul Gura Humorului, jud. Suceava, unde a și fost citat (filele 2 și 7

dosar apel) cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 85.500

lei și timbre judiciare de 1500 lei.

La dosar nu există depusă din partea

apelantului o cerere prin care să solicite citarea la o altă adresă.

Recurentul-reclamant a depus în dosarul

Înaltei Curți de Casație și Justiție o copie xerox a cererii sale pentru

anunțarea reședinței depusă la Poliția com. Vama jud. Suceava, dar care se

referă la perioada 1 ianuarie 2001 până la 2 ianuarie 2002, ori apelul a fost

declarat la data de 18 februarie 2004.

Chiar dacă documentul xeroxat, s-ar fi referit

la perioada când s-a depus cererea de apel, acesta nu ar fi produs efecte, câtă

vreme apelantul nu a îndeplinit obligația prevăzută de art. 98 C. proc. civ.

Față de cele de mai sus, în temeiul art. 312

C. proc. civ., urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamantul S.T. împotriva deciziei civile nr. 991 din 15 aprilie 2004

pronunțată de Curtea de Apel Suceava.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamantul S.T. împotriva deciziei civile nr. 991 din 15 aprilie 2004 a Curții

de Apel Suceava.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 ianuarie 2005.