ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7821/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul C.S., în nume propriu și în calitate de administrator al SC S. SRL a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție, seria D nr. 0113759 din 30 octombrie 2002, încheiat de comisarii Gărzii Financiare Centrale, exonerarea de plata amenzii, în sumă de 1.500.000.000 lei, precum și anularea dispoziției de confiscare a sumei de 405.192.179 lei. În motivare, contestatorul a arătat că, în mod greșit organele de control ale Gărzii Financiare Centrale au dispus amendarea sa, în calitate de persoană fizică, încălcând prevederile art. 27 alin. (2) din O.U.G. nr. 158/2001 și ale art. 32 alin. (1) din Legea nr. 523/2002, care menționează expres că, „pentru contravențiile din art. 56 alin. (1) ale actului normativ menționat, sancțiunea se aplică agentului economic, și nu persoanelor fizice”, cum s-a dispus în cauză.

În plus, sancțiunea contravențională și măsura confiscării, sunt nelegale, deoarece SC S. SRL nu are calitatea de comerciant en-gros și nici nu a comercializat carburanți auto în acest sistem, astfel încât nu avea obligația de a utiliza documentele fiscale speciale prevăzute de art. 32 alin. (1) din Legea nr. 523/2002, privind regimul accizelor. Așa fiind, organul de control, în mod greșit a reținut în sarcina sa, comiterea contravenției prevăzută de art. 56 alin. (2) lit. m) din O.U.G. nr. 158/2001, conform căruia: „constituie contravenție, neutilizarea documentelor fiscale speciale” și se sancționează cu amenda prevăzută la alin. (2) al aceluiași articol.

Prin sentința nr. 78 din 26 februarie 2003, Judecătoria Măcin a admis contestația și a dispus anularea procesului-verbal de contravenție seria D nr. 0113759 din 30 octombrie 2002, exonerându-l pe administratorul SC S. SRL, de plata amenzii în cuantum de 1,5 miliarde lei și înlăturând măsura confiscării sumei de 405.192.179 lei. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență că livrările de carburanți nu s-au făcut de către societate, în regim en-gros, ci prin pompa stației, astfel încât aceasta nu avea obligația utilizării facturilor fiscale speciale, prevăzute de art. 26 alin. (2) și art. 32 pct. 1 din O.U.G. nr. 158/2001, aprobată, cu modificările prevăzute de Legea nr. 523/2002, privind regimul accizelor.

Ca atare, s-a apreciat că, reținerea în sarcina contestatoarei, a contravenției prevăzută de art. 56 alin. (2) lit. m) din O.U.G. nr. 158/2001, apare ca nelegală. Hotărârea instanței de fond a fost modificată prin decizia nr. 364 din 23 mai 2003 a Tribunalului Tulcea, care, admițând recursul Gărzii Financiare Centrale, a casat sentința atacată, în totalitate și a respins contestația, ca nefondată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de control judiciar a reținut că petenta a comercializat cantități mari de motorină, specifice operațiunilor în regim en-gros, care exclud vânzarea prin pompe, astfel încât sunt incidente dispozițiile art. 32 alin. (1) din O.U.G. nr. 158/2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 523/2002, în sensul întocmirii facturilor fiscale cu regim special.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs în anulare, Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, arătând că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond, decizia fiind și vădit netemeinică. S-a precizat că au fost încălcate dispozițiile art. 32 alin. (1) din Legea nr. 523/2002 și ale art. 56 alin. (2) din O.U.G. nr. 158/2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 523/2002, privind regimul accizelor. În cuprinsul recursului în anulare s-a arătat în esență că nu a fost săvârșită contravenția prevăzută de art. 56 alin. (2) lit. m) din O.U.G. nr. 158/2001, deoarece vânzările nu s-au făcut en-gros și nu erau necesare facturi fiscale speciale, impuse de Legea nr. 523/2002.

Verificând cauza, în funcție de motivarea recursului în anulare, Curtea constată că acesta este fondat. Din probele administrate în cauză, rezultă că la data de 30 octombrie 2002, comisarii Gărzii Financiare Centrale au verificat activitatea comercială a SC S. SRL, reținând că, în perioada 16 august 2002 - 29 octombrie 2002, aceasta a comercializat carburanți auto, în regim en-gros, către diverși agenți economici, fără a utiliza facturile fiscale speciale, impuse de O.U.G. nr. 158/2001, privind regimul accizelor. În acest sens, organele de control au stabilit că societatea menționată a efectuat vânzări de carburanți, fără facturi fiscale speciale, în valoare totală de 405.192.179 lei, motiv pentru care i-a aplicat 1,5 miliarde lei amendă și a dispus confiscarea sumei, anterior menționată.

Din cuprinsul notei de constatare, care a stat la baza emiterii procesului-verbal supus controlului de legalitate, rezultă, „seria, numărul facturii fiscale, societatea pentru care a fost emisă, cantitatea de combustibil și valoarea”, iar din declarațiile reprezentanților societăților, menționate în această notă, reiese că, „nu au achiziționat în regim en-gros, ci cu amănuntul”. Aceeași stare de fapt, este confirmată și de depozițiile martorilor audiați, care au menționat că „livrarea de combustibil s-a făcut numai prin pompele de alimentare, nu și direct din cisterne sau bazine, în alte cisterne”. În raport cu aceste aspecte, argumentul organului de control, însușit de către instanța de recurs, conform căruia „vânzarea unor cantități mari de carburanți, către diverși beneficiari, ar reprezenta, în sine, o operațiune en-gros, pentru care se impunea a fi întocmite facturi fiscale speciale, conform prevederilor Legii nr. 523/2002, este eronat.

Conform fișelor de magazie, emise către beneficiari, livrările de combustibil - motorină sau benzină, se făceau în cantități cuprinse între 400 și 800 litri, indicându-se numărul mașinii, societatea căreia îi aparținea și șoferul care se prezenta la pompa de benzină, pentru alimentare. Aceste date confirmă că mașinile alimentate aveau capacitate mare, deoarece erau rabe, dafuri și își alimentau rezervoarele chiar și cu 800 litri combustibil. Din aceleași documente, din declarațiile casierei și vânzătorului de la stația P., aparținând contestatoarei, reiese că în cursul unei zile veneau mai multe mașini ale aceleiași firme, pentru a alimenta, iar ulterior, pe baza acestor evidențe se întocmea factura fiscală, pe care beneficiarul o achita cu filă CEC sau ordin de plată.

Prin urmare, chiar dacă mașinile alimentate aveau capacitate mare, această împrejurare nu se încadrează în sistemul de livrare en-gros, cum greșit au reținut organele de control. Probatoriul administrat a dovedit, așa cum am învederat, că livrarea de combustibil s-a făcut, numai din pompele stației, în rezervoarele autovehiculelor, aparținând societăților, pe care organele de control le-a menționat în nota de constatare, ca fiind beneficiare ale acestei mărfi, și nu din cisterne sau bazine, în alte cisterne, pentru a concluziona că s-a realizat o vânzare en-gros. În sprijinul acestor argumente vine și faptul că, totalul cantităților de combustibil din fișele de magazie, livrate în cursul unei luni, corespunde cantității facturate, ceea ce demonstrează că nu s-a vândut în sistem en-gros, ci se emitea o factură societății beneficiare, în care erau consemnate cantitățile de combustibil, cu care fuseseră alimentate autovehiculele sale, precum și suma de achitat.

Așadar, societatea comercială nu a comercializat combustibil auto în sistem en-gros, comercializarea combustibilului făcându-se cu amănuntul și nu a săvârșit contravenția prevăzută de dispozițiile art. 56 alin. (2) lit. m) din O.U.G. nr. 158/2001, neavând obligația de a utiliza facturi fiscale speciale în cazul comercializării cu amănuntul. Pentru considerentele expuse, recursul în anulare va fi admis. Decizia nr. 364/2003 a Tribunalului Tulcea va fi casată în partea referitoare la admiterea recursului Gărzii Financiare - Comisariatul General, împotriva sentinței civile nr. 78/2003 a Judecătoriei Măcin. Acest recurs va fi respins și celelalte dispoziții ale deciziei vor fi menținute, deoarece în mod corect a fost respins recursul reclamantului, ca fiind lipsit de interes.

Pe cale de consecință, sentința civilă nr. 78/2003 a Judecătoriei Măcin va fi menținută.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva deciziei nr. 364 din 23 mai 2003 a Tribunalului Tulcea. Casează decizia atacată și respinge recursul declarat de Garda Financiară - Comisariatul General, împotriva sentinței nr. 78/2003 a Judecătoriei Măcin. Menține celelalte dispoziții ale deciziei, precum și sentința atacată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 octombrie 2004.