ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5174/2004
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5174/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Tribunalul Constanța, prin sentința
penală nr. 610 din 24 octombrie 2003, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat
la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpata N.S.G.,
pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1)
și (5) C. pen.
Conform art. 11 pct. 2 lit. a),
raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., inculpata a fost achitată
și pentru infracțiunea de fals, prevăzută de art. 290 C. pen.
Tribunalul a respins, totodată,
acțiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice –
București, ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a
declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța,
prin care o critică pentru nelegalitate și netemeinicie, cu referire la greșita
achitare a inculpatei pentru infracțiunile care au generat trimiterea ei în
judecată, iar oral, cu prilejul susținerii apelului, a solicitat ca, prin
admiterea apelului și desființarea hotărârii să se dispună trimiterea cauzei la
prima instanță în vederea rejudecării, deoarece greșit a fost citat ca parte
civilă Ministerul Finanțelor Publice, în loc de D.G.F.P. Constanța, care
reprezintă respectivul minister.
Secția penală a Curții de Apel
Constanța, prin decizia nr. 93 din 26 aprilie 2004, a admis apelul declarat de
parchet, apreciind că motivele invocate de către acesta corespund realității, a
desființat în totalitate sentința penală apelată și a dispus trimiterea cauzei
la Tribunalul Constanța „pentru rejudecarea fondului, respectiv, rezolvarea
laturii civile, cu citarea legală a părții civile, Ministerul Finanțelor, prin
D.G.F.P.S. Constanța”.
În termen legal, decizia a fost
atacată cu recursul declarat de inculpata N.S.G., prin care o consideră
netemeinică și nelegală, fără invocarea unui caz anume de casare.
În această situație, examinând
hotărârea atacată în raport de cazurile de recurs care se analizează totdeauna
din oficiu, astfel cum prevăd dispozițiile cuprinse în art. 385
15
alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată recursul inadmisibil, urmând a
fi respins ca atare.
În acest sens, conform prevederilor
exprese ale art. 385
1
, referitoare la „Hotărârile supuse recursului”
nu pot fi atacate cu recurs deciziile prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor
[(alin. (1) lit. e) teza finală)], ipoteză care se constată și în speță.
Dealtfel, Curtea de Apel Constanța,
secția penală a precizat că decizia sa, nr. 93 din 26 aprilie 2004, este
definitivă.
În consecință, secția penală a
Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 385
15
alin. (1)
pct. 1 lit. a) teza a doua C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul
declarat de inculpata N.S.G. și o va obliga pe recurentă la plata cheltuielilor
judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul
declarat de inculpata N.S.G. împotriva deciziei penale nr. 93 din 26 aprilie
2004 a Curții de Apel Constanța.
Obligă pe recurentă la plata sumei
de 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de
400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va
avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi
12 octombrie 2004.