ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5603/2004

Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 993 din 6 noiembrie 2003, Tribunalul București, secția a II-a penală, a admis cererea formulată de condamnatul U.G. și a constatat că acesta este reabilitat judecătorește pentru pedeapsa de 18 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 81 din 25 martie 1985 a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin decizia nr. 730 din 25 martie 1988 a Tribunalului Suprem, secția penală. Împotriva acestei sentințe, în baza art. 409 și art. 410 alin. (2) C. proc. pen., Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare, solicitând casarea hotărârii, rejudecarea cauzei și, în fond, respingerea cererii de reabilitare, întrucât au fost încălcate dispozițiile art. 135 C. pen.

Recursul în anulare este fondat. Conform art. 135 alin. (1) lit. c) C. pen., condamnatul poate fi reabilitat la cerere, de instanța judecătorească în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, după trecerea unui termen de 7 ani, la care se adaugă jumătate din durata pedepsei pronunțate. Rezultă, din analiza acestui text de lege că termenul de reabilitare se stabilește în raport de pedeapsa pronunțată de către instanța de judecată, fără a se ține seama de reducerile operate asupra acestei pedepse de actul de grațiere. Totodată, în raport de art. 136 alin. (1) C. pen., care stabilește că termenele prevăzute de art. 135 din același cod, se socotesc de la data când a luat sfârșit executarea pedepsei principale.

În cauză, din actele dosarului rezultă că prin sentința penală nr. 81 din 27 august 1987 a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă, inculpatul a fost condamnat la 17 ani închisoare și 6 ani interzicerea unor drepturi, pentru complicitate la infracțiunea de delapidare, prevăzută de art. 26, raportat la art. 223 alin. (2) C. pen. În executarea acestei pedepse, inculpatul a fost arestat la 23 octombrie 1985 și liberat condiționat la 28 august 1990, ca urmare a reducerii pedepsei cu 1/2 conform Decretului nr. 11/1988, restul neexecutat fiind de 1332 zile închisoare. Pedeapsa de 8 ani și 6 luni închisoare, redusă în urma grațierii, este considerată executată la 22 aprilie 1994. Conform art. 135 alin. (1) lit. c) C. pen., condamnatul poate fi reabilitat la cerere, de instanța judecătorească, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, după trecerea unui termen de 7 ani, la care se adaugă jumătate din durata pedepsei pronunțate.

În cauză, termenul de reabilitare judecătorească, de 15 ani și 6 luni (7 ani + 8 ani și 6 luni) calculat conform textului sus-arătat, a început să curgă de la 23 aprilie 1994 și se va împlini la 22 octombrie 2009. Deci la data de 6 noiembrie 2003, când tribunalul a judecat cererea condamnatului, nu erau îndeplinite condițiile privitoare la termenul de reabilitare judecătorească și, ca atare, se impunea respingerea ei, ca prematur formulată. În consecință, recursul în anulare urmează a fi admis, potrivit art. 414 1 C. proc. pen., casată hotărârea atacată și, rejudecând cauza, respinsă cererea de reabilitare formulată de inculpatul U.G., ca prematură.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței penale nr. 993 din 6 noiembrie 2003 a Tribunalului București, secția a II-a penală, privind pe inculpatul U.G. Casează hotărârea atacată și, rejudecând cauza, respinge cererea de reabilitare formulată de inculpatul U.G., ca prematură. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 octombrie 2004.