ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 642/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 45 din 7 iulie 2004, Curtea de Apel Craiova a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul D.G. în contradictoriu cu intimata T.D., împotriva rezoluției nr. 476/ P din 16 ianuarie 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva numitei T.D., notar public în cadrul Camerei notarilor publici Craiova, pentru infracțiunea de fals prevăzută de art. 289 C. pen.

Pentru a pronunța astfel s-au reținut următoarele: Prin rechizitoriul nr. 323/ P din 6 noiembrie 2002, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus disjungerea cauzei privind pe T.D., notar public în cadrul Camerei notarilor publici Craiova, pentru a efectua probatorii și a stabili împrejurările în care mențiunile de pe contractul de garanție imobiliară nr. 3 din 6 octombrie 1998, autentificat prin încheierea nr. 5054 din 6 octombrie 1998, au fost efectuate și prin care se arată că petentul D.G. a fost reprezentat de soția sa, D.M. în baza unei procuri autentice.

Din probe a rezultat că în cursul anului 1997, D.M., soția petentului, a cunoscut-o pe martora P.T., cu care ulterior s-a înțeles să contracteze un credit de la B.A., cu care să amenajeze spațiul din imobilul situat în strada Caracal, din municipiul Craiova, pentru desfășurarea unor activități comerciale, la această convenție verbală fiind de față și petentul D.G., care și-a exprimat acordul în acest sens. Părțile au convenit ca garantarea creditului să se facă și cu imobilul unde urma să funcționeze magazinul, spațiu proprietatea soților D., astfel încât la 6 octombrie 1998, D.M. s-a prezentat la Biroul notarului public T.D., împreună cu consilierul juridic al băncii P.F. și în prezența numitei P.T.

au semnat contractul de garanție imobiliară. Inițial s-a convenit ca petentul D.G. să semneze ulterior contractul de garanție, însă în aceeași zi, P.T. a prezentat o procură autentificată prin încheierea nr. 1288 din 27 mai 1998, prin care petentul o împuternicea pe soția sa, D.M. să semneze contractul de ipotecă. Ulterior, s-a constatat că procura autentificată sub nr. 1288 din 27 mai 1998 la Biroul notarului public D.E. este falsă și împotriva acestui notar s-a declanșat urmărirea penală. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul D.G. care a solicitat desființarea rezoluției dată de procuror și trimiterea cauzei în vederea începerii urmăririi penale împotriva notarului T.D. Examinând cauza constată că în mod corect s-a apreciat că în sarcina intimatei nu se poate reține săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen.

Din probele administrate în cauză a rezultat că procura autentificată, sub nr. 1288 din 27 mai 1998 și care s-a constatat că este falsă, nu a fost întocmită de intimat, notarul public T.D. Totodată aceasta a precizat că nu a cunoscut că procura este falsă, întrucât pe verso era încheierea de autentificare cu semnătura și ștampila notarului public D.E., iar D.M. a semnat contractul fără nici o obiecție. Așa fiind, urmează a se respinge ca nefondat, recursul formulat de petentul D.G., cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul D.G., împotriva sentinței penale nr. 45 din 7 iulie 2004 a Curții de Apel Craiova. Obligă petentul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600.000 lei. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 ianuarie 2005.