ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 340/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 97 din

15 septembrie 2004, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca

tardiv introdusă, plângerea formulată de petentul G.N. împotriva rezoluției din

7 octombrie 2003, pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că, prin rezoluția din 7 octombrie 2003, Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel București a dispus neînceperea urmăririi penale față

de notarul public I.N. sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246 și

art. 289 C. pen., precum și neînceperea urmăririi penale față de ofițerii A.P.

și P.A. sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 250 C. pen.

Plângerea formulată de

petiționar împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale a fost respinsă

prin rezoluția nr. 249/II/2/2004 din 29 ianuarie 2004.

Soluția a fost comunicată

acestuia la data de 3 februarie 2004.

Împotriva acestei rezoluții,

petiționarul a formulat plângere, la data de 1 martie 2004, cu depășirea

termenului de 20 zile prevăzut de art. 278

1

C. proc. pen.

Împotriva hotărârii primei

instanțe, G.N. a declarat recurs, susținând că nu este în culpă pentru

nesoluționarea în termen, respectiv tergiversarea cercetărilor.

Recursul este nefondat,

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Recurentul nu contestă

comunicarea rezoluției parchetului la data de 3 februarie 2004 și formularea

plângerii împotriva soluției de netrimitere în judecată, în temeiul art. 278

1

C. proc. pen., numai la data de 1 martie 2004.

Or, potrivit art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275 –

art. 278 din același cod, persoana care își dovedește calitatea în condițiile

legii, poate face plângere împotriva modului de rezolvare, potrivit art. 277 și

art. 278 din același cod, în termen de 20 zile de la data comunicării soluției

de către procuror, la instanța căreia i-ar reveni competența judecării în fond

a cauzei penale.

Drept urmare, constatând că

petiționarul a formulat plângerea cu depășirea termenului prevăzut de legea

procesual penală, în mod legal prima instanță a dispus în sensul respingerii

acesteia, ca tardiv introdusă, așa încât hotărârea atacată nu este supusă nici

unuia din cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

C. proc. pen.

Considerațiile făcute de

petent cu privire la tergiversarea soluționării plângerii de către organul de

urmărire penală nu au legătură cu cauza, în raport de împrejurarea că termenul

prevăzut de art. 278

1

C. proc. pen., nu privește durata soluționării

cauzei de către organul de urmărire ci, exclusiv, termenul de formulare a

plângerii, la instanța competentă a soluționa fondul, împotriva soluției de

netrimitere în judecată, confirmată prin respingerea plângerii prevăzute de

art. 277 – art. 278 din același cod.

În consecință, pentru

considerentele ce preced, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul G.N.

Totodată, în baza art. 192

alin. (2) din același cod, petentul va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petentul G.N. împotriva sentinței penale nr. 97

din 15 septembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă pe recurentul petent

la plata sumei de 200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 17 ianuarie 2005.