ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2842/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea de ședință de la 4 aprilie 2005 a Curții de Apel Ploiești pronunțată în dosarul nr. 2643/2005 în baza art. 300 1 alin. (1) C. proc. pen., s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului B.F.C. În baza art. 300 1 alin. (3) și art. 160 b C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului recurent. S-a dispus avansarea onorariului din oficiu în suma de 200.000 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu. Pentru a se pronunța astfel, curtea de apel verificând actele și lucrările dosarului a constatat că măsura arestării preventive luată împotriva inculpatului este legală așa cum a fost menținută și de Tribunalul Buzău, impunându-se menținerea acesteia.

Împotriva acestei încheieri de ședință a declarat, în termen legal, recurs inculpatul B.F.C., fără a arăta în scris motivele. La termenul de astăzi, procurorul a invocat excepția inadmisibilității recursului, având în vedere că încheierea prin care s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive și împotriva căreia s-a declarat prezentul recurs a fost dată de o instanță de recurs, iar între timp dosarul s-a judecat, în cauză pronunțându-se o decizie definitivă, excepție față de care apărătorul inculpatului a solicitat admiterea excepției invocate. Examinând recursul declarat de inculpatul B.F.C. împotriva încheierii de ședință de la 4 aprilie 2005 în raport cu excepția de inadmisibilitate a recursului invocată de către reprezentantul parchetului, precum și față de dispozițiile art. 141 C. proc.

pen., Înalta Curte consideră recursul inculpatului ca fiind inadmisibil pentru considerentele ce se vor arăta. Potrivit art. 141 alin. (1) C. proc. pen., rezultă că încheierea dată în primă instanță și în apel, prin care se dispune luarea, revocarea, înlocuirea, încetarea sau menținerea unei măsuri preventive ori prin care se constată încetarea de drept a arestării preventive, poate fi atacată separat, cu recurs, de procuror sau de inculpat. Termenul de recurs este de 24 de ore și curge de la pronunțare, pentru cei prezenți, și de la comunicare, pentru cei lipsă. Din analiza cauzei rezultă că inculpatul B.F.C.

a declarat recurs împotriva deciziei penale nr. 102 din 24 februarie 2005 a Tribunalului Buzău și a sentinței penale nr. 1590 din 26 octombrie 2004 a Judecătoriei Buzău, recurs ce a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Ploiești, iar la termenul din 4 aprilie 2005, instanța de recurs a constatat legală și temeinică arestarea preventivă a inculpatului, menținând starea de arest a acestuia. Mai mult, prin decizia penală nr. 373 din 20 aprilie 2005 a Curții de Apel Ploiești, pronunțată în dosarul nr. 2643/2005, s-a luat act de retragerea recursului declarat de inculpatul B.F.C.

împotriva deciziei penale nr. 102 din data de 24 februarie 2005 pronunțată de Tribunalul Buzău și a sentinței penale nr. 1590 din 26 octombrie 2004 a Judecătoriei Buzău, fiind computată detenția acestuia de la 2 iulie 2004 la zi și obligat recurentul la 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu ce s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției, hotărârea pronunțând fiind definitivă. Așa cum rezultă din interpretarea normei mai sus menționate numai încheierea dată în primă instanță și în apel prin care se dispune menținerea arestării preventive este supusă recursului separat.

Or, în cauză încheierea de la 4 aprilie 2005 prin care s-a dispus menținerea arestării preventive a inculpatului a fost dată în recurs de Curtea de Apel Ploiești, ca instanță de recurs, încheierea pronunțată nemaifiind supusă nici unei căi de atac, ceea ce conduce la inadmisibilitatea recursului declarat de inculpatul B.F.C. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul B.F.C. împotriva încheierii din 4 aprilie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. 2643/2005. În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul B.F.C. împotriva încheierii din 4 aprilie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. 2643/2005. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 mai 2005.