ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2842/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință

de la 4 aprilie 2005 a Curții de Apel Ploiești pronunțată în dosarul nr.

2643/2005 în baza art. 300

1

alin. (1) C. proc. pen., s-a constatat

legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului B.F.C.

În baza art. 300

1

alin. (3) și art. 160

b

C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a

inculpatului recurent.

S-a dispus avansarea

onorariului din oficiu în suma de 200.000 lei reprezentând onorariul avocatului

din oficiu.

Pentru a se pronunța astfel,

curtea de apel verificând actele și lucrările dosarului a constatat că măsura

arestării preventive luată împotriva inculpatului este legală așa cum a fost

menținută și de Tribunalul Buzău, impunându-se menținerea acesteia.

Împotriva acestei încheieri

de ședință a declarat, în termen legal, recurs inculpatul B.F.C., fără a arăta

în scris motivele.

La termenul de astăzi,

procurorul a invocat excepția inadmisibilității recursului, având în vedere că

încheierea prin care s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive și

împotriva căreia s-a declarat prezentul recurs a fost dată de o instanță de

recurs, iar între timp dosarul s-a judecat, în cauză pronunțându-se o decizie

definitivă, excepție față de care apărătorul inculpatului a solicitat admiterea

excepției invocate.

Examinând recursul declarat

de inculpatul B.F.C. împotriva încheierii de ședință de la 4 aprilie 2005 în

raport cu excepția de inadmisibilitate a recursului invocată de către

reprezentantul parchetului, precum și față de dispozițiile art. 141 C. proc.

pen., Înalta Curte consideră recursul inculpatului ca fiind inadmisibil pentru

considerentele ce se vor arăta.

Potrivit art. 141 alin. (1)

C. proc. pen., rezultă că încheierea dată în primă instanță și în apel, prin

care se dispune luarea, revocarea, înlocuirea, încetarea sau menținerea unei

măsuri preventive ori prin care se constată încetarea de drept a arestării

preventive, poate fi atacată separat, cu recurs, de procuror sau de inculpat.

Termenul de recurs este de 24 de ore și curge de la pronunțare, pentru cei

prezenți, și de la comunicare, pentru cei lipsă.

Din analiza cauzei rezultă

că inculpatul B.F.C. a declarat recurs împotriva deciziei penale nr. 102 din 24

februarie 2005 a Tribunalului Buzău și a sentinței penale nr. 1590 din 26

octombrie 2004 a Judecătoriei Buzău, recurs ce a fost înregistrat pe rolul

Curții de Apel Ploiești, iar la termenul din 4 aprilie 2005, instanța de recurs

a constatat legală și temeinică arestarea preventivă a inculpatului, menținând

starea de arest a acestuia.

Mai mult, prin decizia

penală nr. 373 din 20 aprilie 2005 a Curții de Apel Ploiești, pronunțată în

dosarul nr. 2643/2005, s-a luat act de retragerea recursului declarat de

inculpatul B.F.C. împotriva deciziei penale nr. 102 din data de 24 februarie

2005 pronunțată de Tribunalul Buzău și a sentinței penale nr. 1590 din 26

octombrie 2004 a Judecătoriei Buzău, fiind computată detenția acestuia de la 2

iulie 2004 la zi și obligat recurentul la 500.000 lei cheltuieli judiciare

către stat din care 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu

ce s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției, hotărârea pronunțând fiind

definitivă.

Așa cum rezultă din

interpretarea normei mai sus menționate numai încheierea dată în primă instanță

și în apel prin care se dispune menținerea arestării preventive este supusă recursului

separat.

Or, în cauză încheierea de

la 4 aprilie 2005 prin care s-a dispus menținerea arestării preventive a

inculpatului a fost dată în recurs de Curtea de Apel Ploiești, ca instanță de

recurs, încheierea pronunțată nemaifiind supusă nici unei căi de atac, ceea ce

conduce la inadmisibilitatea recursului declarat de inculpatul B.F.C.

Față de aceste considerente,

Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va

respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul B.F.C. împotriva

încheierii din 4 aprilie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul

nr. 2643/2005.

În conformitate cu art. 192

alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând

onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de inculpatul B.F.C. împotriva încheierii din 4

aprilie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. 2643/2005.

Obligă pe recurentul

inculpat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 5 mai 2005.