ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 925/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință

dată, în ziua de 31 ianuarie 2005, în dosarul penal nr. 1019/2005, Curtea de

Apel Ploiești, secția penală, a dispus conform art. 300

1

alin. (3)

C. proc. pen., și art. 160

b

C. proc. pen., menținerea stării de

arestare preventivă a inculpatului

t.l.,

constatând legalitatea și temeinicia acesteia.

Onorariul avocatului din

oficiu s-a dispus să fie suportat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a se pronunța astfel,

verificând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat că măsura luată

de Tribunalul Buzău, astfel cum a fost menținută de acesta, corespunde

dispozițiilor legale.

Împotriva acestei încheieri,

inculpatul, în termen legal a declarat recurs, considerând că s-a făcut o

greșită aplicare a legii [(art. 385

9

alin. (1) pct. 17 C. proc.

pen.)] prin menținerea stării de arest, aceasta nemaijustificându-se la

momentul menținerii ei.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, examinând încheierea atacată în raport de critica adusă, probele

dosarului și dispozițiile legale ce prevăd menținerea stării de arest, constată

că recursul este nefondat, cu următoarea argumentare (suplinind și pe aceea a

încheierii):

Prin sentința penală nr.

1898 pronunțată la data de 19 octombrie 2004, în dosarul nr. 4681/2004, de

Judecătoria Buzău, inculpatul T.L. a fost condamnat pentru comiterea

infracțiunii de distrugere și ultraj, la pedepse cu închisoare, pedeapsa

rezultantă fiind de un an și 6 luni închisoare, ocazie cu care s-a menținut

starea de arest începută la data de 21 aprilie 2004.

Tribunalul Buzău, secția

penală, prin decizia penală nr. 9 pronunțată la data de 6 ianuarie 2005, în

dosarul penal nr. 1572/2004, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului,

menținându-se în continuare starea de arest.

Cum inculpatul a declarat

recurs împotriva acestei hotărâri, cauza se află pe rolul Curții de Apel

Ploiești pentru soluționarea acestuia.

Verificând, cu respectarea

termenului legal, starea de arest, instanța de recurs, în mod corect a

considerat că aceasta se impune în continuare, prin nimic, situația avută în

vedere inițial, nefiind schimbată, dimpotrivă, inculpatul fiind deja condamnat,

nedefinitiv, la închisoare.

Pentru aceste considerente,

în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., urmează a se respinge, ca nefondat, recursul declarat, recurentul fiind

obligat și la cheltuieli judiciare statului, incluzând onorariul avocatului

desemnat din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul T.L. împotriva încheierii din 31 ianuarie 2005

a Curții de Apel Ploiești.

Obligă recurentul inculpat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.000.000 lei, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 8 februarie 2005.