ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1123/2004

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

cererea din 6 ianuarie 2004, înregistrată sub nr.86/2004, la Curtea de Apel

Ploiești, inculpatul

M.C.S. a solicitat a se constata nulitatea absolută a

încheierii de ședință din 29 noiembrie 2003 a Curții de Apel Ploiești,

pronunțată în dosarul penal nr.9298/2003, prin care s-a admis recursul declarat

de Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău și s-a dispus arestarea sa

preventivă, pe o durată de 29 zile.

În

motivarea cererii inculpatul a arătat că prin încheierea din 29 noiembrie 2003,

pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. 9298/2003 a fost admis

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău și pe fond s-a

admis propunerea Parchetului de arestare preventivă, dispunându-se arestarea sa

preventivă pe o durată de 29 zile, începând cu data încarcerării, și că această

încheiere este lovită de nulitate absolută, constând în aceea că a fost

încălcat dreptul la apărare în sensul că nu a fost prezent la soluționarea

cauzei, fiind reprezentat de avocat ales T.C. din Baroul București.

S-a mai

arătat că împuternicirea avocațială nu a fost completată corespunzător, lipsind

semnătura, ceea ce face ca respectivul avocat să nu poată fi identificat, iar

acest avocat nu putea pune concluzii în fața instanței de recurs, astfel că

măsura arestării preventive a fost luată cu încălcarea dreptului său la

apărare.

Prin

încheierea din 12 ianuarie 2004, Curtea de Apel Ploiești a respins ca

inadmisibilă cererea de constatare a nulității absolută a încheierii, cu

motivarea că împotriva acesteia nu mai exista posibilitatea exercitării nici

unei căi de atac, deoarece este definitivă.

În

acest sens, s-a arătat că prin încheierea nr.17 din 17 noiembrie 2003,

Tribunalul Buzău a respins cererea prin care s-a solicitat arestarea preventivă

a recurentului din cauza de față.

O

astfel de încheiere, conform art.146 (12) C. proc. pen., poate fi atacată cu

recurs în termen de 24 ore de la pronunțare pentru cei prezenți și de la

comunicare pentru cei lipsă.

În

cauză, a arătat instanța de apel, încheierea prin care Tribunalul Buzău a

respins sesizarea procurorului cu privire la arestarea preventivă a

inculpatului M.C.S. a fost atacată cu recurs numai de către Parchetul de pe

lângă Tribunalul Buzău, recurs care a fost admis prin încheierea atacată  și

prin care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 de

zile.

S-a

concluzionat că din moment ce această încheiere este definitivă, iar în legea

de procedură penală nu se prevăd dispoziții speciale care invocate să ducă la

constatarea nulității absolută a acesteia, cererea formulată de inculpat este

inadmisibilă.

Împotriva

acestei încheieri a declarat recurs inculpatul pe care a criticat-o cu privire

la:

-

greșita respingere ca inadmisibilă a cererii de constatare a nulității

încheierii din 28 noiembrie 2003 a Curții de Apel Ploiești;

-

omisiunea instanței de a constata că prin cererea formulată a mai supus

dezbaterii și un al doilea capăt de cerere și anume acela al revocării măsurii

arestării preventive.

Oral,

prin apărător, inculpatul a solicitat a se constata că în situația dată, respectiv

a imposibilității de a ataca cu recurs o încheiere de natura celei din cauză,

prevederile art.140

3

C. proc. pen. sunt neconstituționale, în cauză

fiind încălcate prevederile art.21 și 23 din Constituția României.

Recursul

este întemeiat pentru considerentele ce se vor arăta.

a) Din

analiza actelor de la dosar se constată că inculpatul, prin cererea ce a format

obiectul încheierii atacată cu recurs în cauza de față a solicitat Curții de

apel să constate că încheierea din 28 noiembrie 2003 prin care s-a luat măsura

arestării sale preventive este lovită de nulitate, iar ca un al doilea capăt de

cerere, de sine stătător, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive

luată prin aceeași încheiere. Acest lucru rezultă, cu claritate, din preambulul

cererii.

Mai

mult chiar, cu ocazia judecării cererii, apărătorul inculpatului a solicitat pe

lângă constatarea nulității încheierii prin care s-a luat măsura arestării

preventive și revocarea acesteia.

Curtea

de Apel Ploiești, nici în minută, considerente și dispozitiv nu s-a pronunțat

cu privire la această cerere.

Prin

urmare, în cauză se constată că ne aflăm în fața cazului de casare, prevăzut de

art.385

9

pct. (10), respectiv că instanța nu s-a pronunțat asupra

unei cereri esențiale formulată de inculpat, respectiv revocarea măsurii

arestării preventive, care a fost de natură să influențeze soluția procesului.

Între

consecințele negative produse, se numără și aceea că în situația în care

instanța analiza și acest capăt de cerere, încheierea pronunțată nu mai era

definitivă ci supusă căii de atac a recursului.

Având

în vedere că această eroare a instanței de apel nu poate fi remediată în

prezenta cale de atac, urmează a se admite recursul inculpatului, a casa

încheierea atacată și a trimite cauza pentru rejudecare, numai sub aspectul

pronunțării asupra cererii de revocare a măsurii arestării preventive la

aceeași instanță.

b) În

ce privește motivul de casare de respingere, ca inadmisibilă a cererii de

constatare a nulității încheierii din 28 noiembrie 2003, se constată că aceasta

este corectă, însă având în vedere că inculpatul oral, a solicitat a se

constata, neconstituționalitatea dispozițiilor art.140

3

C. proc.

pen., în sensul că acestea sunt contrare prevederilor art. 21 și 23 din

Constituția României, urmează ca dosarul să fie trimis la Curtea

Constituțională pentru competentă soluționare.

În

legătură cu acest aspect este de arătat că în cauză stabilirea căilor de atac

și a încheierilor care sunt supuse atacării cu recurs, este un drept ce

aparține exclusiv legiuitorului, care se aplică deopotrivă tuturor celor ce se

adresează Justiției fără însă a se putea spune că s-a produs o încălcare ori o

limitare a dreptului la o judecată dreaptă și echitabilă.

În

consecință, recursul declarat de inculpat urmează a fi admis în limitele

analizate și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de inculpatul M.S.C. împotriva încheierii din

12 ianuarie  2004 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în dosar nr.86/2004.

Casează

încheierea atacată numai cu privire la omisiunea instanței de a se pronunța

asupra cererii de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpat

și trimite cauza pentru rejudecare, numai sub acest aspect la Curtea de Apel

Ploiești

.

Admite cererea de sesizare a Curții

Constituționale formulată de inculpatul M.S.C.

Trimite

dosarul la Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 140

3

alin. (1) C. proc.

pen. în raport de art. 21 și 23 din Constituția României.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 26 februarie 2004.